La mine-n portfard. Produsele cosmetice pe care le iubesc.

M-am decis să vă scriu despre produsele mele cosmetice preferate. În 7 ani, am testat destul de multe şi, sinceră să fiu cu voi, am dat şi peste multe porcării. Creme scumpe pe care le-am folosit să-mi şterg cizmele de piele, pentru că pe faţă îmi provocau iritaţii sau alte chestii dubioase, mascara ce promitea gene de divă şi mă alegeam cu picioruşe de muscă beată la ochi, eyeliner care mă transforma într-un raton pentru că se amprenta şi muuulte altele. Dar da, am găsit şi produse minunate, unele de lux, altele de la firme accesibile, pe care vi le recomand cu drag. Le am, le folosesc zilnic şi n-aş renunţa la ele!

În ordinea numerelor de pe tricou, ta-na-nam, fondul de ten Rimmel London Wake ME UP. Are o textură cremoasă, fluidă, nu îmi creponează tenul şi are un aspect natural. Ca şi pont, eu îl aplic amestecat cu crema mea hidratantă de zi. Plus că are un preţ mişto.

Fardul de sprâncene Brow Powder Duo de la Anastasia Soare. L-am descoperit acum 3 ani şi nu l-am mai lăsat!

Politica mea: pantofi calumea, geantă de calitate, ruj Chanel – du-te să cucereşti lumea! Fă un efort şi cumpără-ţi un astfel de ruj, în ce nuanţă vrei tu. Merită!

Descoperirea recentă care m-a dat pe spate: eyelinerul automat Artistry Signature! E fabulos! Ador machiajul cu o linie finuţă pe pleoapă, a la Angelina Jolie, dar eu n-am răbdarea, pregătirea şi nici dexteritatea necesară să fac asta ca un profesionist! Şi mereu era un dezastru! Această inovaţie Artistry m-a cucerit efectiv. E atât de simplu să-mi trasez o linie perfectă şi, nu mi-a venit să cred, nu mi s-a pătat pleoapa! Nu curge, nu se lipeşte, se usucă imediat! E wow! Recomand!

Pudra bronzantă SLA Paris. Pentru că e organică şi e cool.

Pensulele MAC sunt indispensabile. Dacă eşti ca mine, adică nu extra talentată în arta machiajului dar te străduieşti să îţi faci un make up frumos, pensulele astea o să te ajute mult. Trust me!

Iiii, nou venit în marea mea familie aromată, parfumul Signorina by Ferragamo. Miroase a flori şi a primăvară, a vacanţă şi a iubire. E suav şi misterios, iar bărbatului de lângă tine îi va plăcea. SI-GUR!

La final dar nu pe ultimul loc, salvatorul zilelor în care părul tău e aiurea, iar tu prea obosită sau ocupată să îl aranjezi! Este un spray pudră care se aplică la rădăcina părului asta în cazul în care e prea tuflit şi are deja mici tendinţe de îngrăşare. Adică daca eşti coafată ca o prinţesă, nu ţi-ai spălat părul de 2 zile, buclele arată încă bine dar rădăcinile nu prea. Aplici Dry Shampoo de la Label M şi gata! Magie! Vedetele îl au în geantă mereu şi în folosesc zilnic. Ştiu asta de la ele.

PS. Asta nu înseamnă să stai 7 zile fără să te speli.

Sper să vă fie de folos ce aţi citit! Nu ezitaţi să mă întrebaţi dacă vreţi să ştiţi ceva suplimentar, iar eu o să revin cu astfel de postări de beauty. Mă gândesc că ajută!

Cu drag,

d

Ascultă-ţi intuiţia. Mereu.

Acum când mă prinde lumea la discuţie, live, pe facebook, la telefon sau oriunde, nu mă mai întreabă nimeni de sănătate, toată lumea zice „dar pe blog când mai scrii?!?”. E amuzant şi, totodată, motivant.

Azi v-aş fi scris despre hateri. Am şi eu câţiva clienţi la poartă, i-am obţinut absolut gratuit, nu mă întrebaţi cum că nu ştiu, dar n-o să scriu despre ei. Consider că nu merită nici măcar atât, îmi obosesc tastatura degeaba. În plus, tocmai ce spuneam că trebuie să fim mai buni. Şi cu 5 secunde mai deştepţi. Indiferenţa doare ca biciul peste ochi, iar mesajul meu e simplu: „Îmi pare rău, nu ştiu cine sunteţi, iar tata m-a învăţat să nu bag în seamă necunoscuţii. Auf Wiedersehen!”.

Aşadar, schimbare de subiect. Oamenii greşiti din viaţa noastră.

Uită-te puţin în trecutul tău. Fă un exerciţiu simplu de imaginaţie, ia un taxi şi plimbă-te în ultimii 10 ani din viaţa ta. Amintiri frumoase, chicoteli, baloane colorate, gălăgie, lacrimi, prăjituri, vacanţe, stres la birou, primul „te iubesc” pe bune, cină romantică, maşină în service, schimbări radicale în carieră, eşecuri, drame, clipe d-alea de Mastercard, lasagna cu spanac, plimbare cu ATV-ul, tatuaj, lecţie de canto, căţelul primit cadou, poate copil, poate nuntă, poate un eveniment prea trist să fie menţionat. Şi un om greşit.

Da, un om greşit. Care a fost în viaţa ta o perioadă scurtă, poate lungă. Poate o prietenă, un amic,  poate un partener de afaceri, un camarad cu care mergeai la sală, un iubit sau iubită. Generic spus „iubit”. Că nu l-ai iubit. Aşa te-ai păcălit, dar ai ştiut mereu că e aiurea. Greşit. Nu. Niciodată. Deloc.

Au americanii o vorbă mişto: trust your gut. Dacă traduc mot a mot sună ca la abator, aşă că prefer varianta metaforică: încrede-te în instinctul tău! O, da.

Momentul ăla inexplicabil, când cunoşti un om şi ştii din secunda 2 că nu e bun pentru tine. Că relaţia, indiferent de natura ei, o să sfârşească prost, că n-ai nicio legătură cu persoana respectivă şi niciun viitor. Şi, totuşi, te bagi. Uneori din singurătate, alteori din frustrare şi frică, uneori de prost.

Cele mai grave sunt relaţiile cică „de iubire”. Stai lângă un om pentru că vrei să uiţi pe altul, stai pentru că proiectezi în el nişte calităţi pe care ţi le doreşti (el nu are nici măcar 1% din ce plăsmuieşti tu!), rămâi în relaţie pentru că alta n-ai, iar singurătatea doare, stai cu un om greşit pentru că nu te preţuieşti şi crezi că altul mai bun nu meriţi.

Când accepţi în viaţa ta un om greşit comiţi o mare nedreptate faţă de tine. Refuzi să îţi asculţi instinctul, conştiinţa, te supui de bunăvoie unui procedeu maladiv, care va avea repercursiuni pe viitor. Scapă de oamenii gresiţi din viaţa ta. Renunţă la legături bolnăvicioase de prietenie, la relaţiile în care te minţi singur. Fii sincer! Fii sinceră!

Nu ai nevoie de acei oameni. Ce e pentru tine greşit, poate pentru altcineva va fi perfect.

Let it go.

Cu drag,

d

Hai să fim răi! Ah, suntem deja.

Aud foarte des replica asta: „De ce nu scrii mai des?”. Aş vrea. Mi-ar plăcea. Doar că şi eu, ca voi toţi, sunt ocupată. Uneori foarte ocupată. Alteori obosită şi lipsită de chef. De exemplu, acum e ora 1, dar o să programez postarea pentru mâine, la o oră decentă. Mulţi dintre voi dorm deja, eu nu. Aş vrea şi aş putea, dar stau trează pentru că vreau să ne întâlnim. Virtual. Vreau să vă mai povestesc una alta. Din viaţa mea, din auzite, de prin târg, din lumea mondenă, de la oameni simpli şi de la celebrităţi.

Azi vă spun o concluzie. Am ajuns la ea la finalul acestei zilei, la finalul săptămânii trecute, acum 2 luni, acum 6 ani şi în momentul în care s-a scurs minutul acesta. Suntem răi. O, da! Noi, oamenii, suntem răi, foarte răi, ai naibii de răi.

Script 1. Angelica are geantă Mulberry."Cine ştie cum a obţinut-o şi ce vânătăi o avea în genunchi! O târfă ordinară, bleah."

Script 2. Angelica are geantă Mulberry. "O parvenită, o cretină, îi cumpără taică-su ce îi pofteşte inimă, iar ea...o poamă, cutreieră cafenelele."

Script 3. Angelica are geantă Mulberry. "O săracă, o amărâtă, a muncit şi ea 5 ani să-şi cumpere geanta aia, alta nu are. A pus salariu peste salariu să-şi ia un item calumea. Hahaha!"

Script 4. Angelica are geantă Mulberry. "Băi cât e asta de proastă, umblă cu fake-ul ala ordinar, nu are şi ea bani să-şi ia una reală, piţipoanca lumii!"

Script 5. Angelica nu are geantă Mulberry. "Uite-o şi p-asta cu geanta ei no name. Ce ţărancă, hai de lângă ea, nu e de rangul nostru!"

Concluzia: indiferent de cum eşti, ce job ai, cum îl cheamă pe tac-tu, câţi bani ai sau nu în cont, ce ştii să faci, ce şcoli ai urmat... eşti bârfit. Invidiat. Batjocorit. Înjurat. Scuipat. Hulit. Minţit. Fraierit. Păcălit. Luat de prost. Înşelat. Trădat. Ironizat. Pentru că da, e mult mai uşor să fii rău decât bun, e mult mai simplu să distrugi decât să construieşti, să răneşti un suflet decât să-l pansezi.

Am fost rea. Şi sunt. Răspund cu aceeaşi monedă pentru că, din păcate, încă nu sunt suficient de înţeleaptă, iniţiată, iubitoare de oameni şi ascultătoare de Dumnezeu să parez un pumn cu un zâmbet. Nu ştiu să preschimb mânia şi răutatea în lumină şi dragoste. Nu încă, dar învăţ. Fac cursuri intensive pentru asta.

Iar ca să pot practica ceea ce învăţ, te-aş ruga să fii mai bun. Tu, cel ce citeşti. Să facem la fel. În doi e mereu mai uşor.

Cu drag,

d 

Păpica. Mâncărica. Iubirica. Fetele, vouă vă place să măncaţi?

Nu ştiu voi, fetele care mă citiţi, cum sunteţi, dar eu sunt gurmandă. Aşa m-a născut mama mea. Aşa m-a crescut mamaia mea. Aşa mă iubeşte bărbatul.

La mine nu vii dimineaţa, la prânz şi cină cu 2 frunze de salată. O, nu! Vreau un mic dejun frugal cu lapte, miere, croissant proaspăt şi gem de caise. Mie îmi place ciorbica dulcişoară, cu legume tăiate julien, ce plutesc fericite lângă mingiuţe dolofane de carne tocată. Adică ciorbă de perişoare, în traducere liberă. Dă-mi să savurez creveţi rozalii, crocanţi, alintaţi cu unt şi aromă de usturoi, acompaniaţi de un sos fin şi cremos de parmezan. Un spanac delicat, cu fulgi de bacon crispy şi smântână lichidă o să-mi faci papilele gustative să jubileze de încântare. Să vină la mine farfurii doldora de bruschete cu pomodoro şi busuioc, rotocoale grăsune de caşcaval pane, vită în crustă de mac, struguri şi sortimente alese de brânzeturi franţuzeşti, humus delicios cu muguri de pin crocanţi, sărmăluţe în voi de viţă aliniate ca la apel! Să nu uităm de slănina alintată cu solzi de ceapă roşie, pudrată cu sare de mare şi alături, aburindă, o chiflă rumenă cu susan.

Ştiţi cum face veveriţa aia nebună din Ice Age când vede ghinde peste tot? Aşa sunt eu printre deserturi. Totul se desfăşoară în slow motion, clipesc cu încetinitorul, iar în jurul meu, pe norişori de bezea, plutesc eclere cu cafea, tarte cu vanilie parfumată şi fructe suculente, prăjituri păcătos de bune cu migdale şi sos caramel, cozonaci aburinzi, gogoşi pudrate cu zahăr farin, macarons în culorile lavandei, brioşe cu miez fierbinte de ciocolată, plăcinte cu brânză dulce, mere, scorţişoară, alune, totul într-un paradis al simţurilor şi al gusturilor divine.

Aşadar, când vine vorba de mâncare, n-am naţionalitate. Sunt fiica ploii. Îmi place şi ciorbiţa  de fasole cu afumătură, dar savurez pe dată şi o supă fiţioasă de cozze. Dau gata salata de vinete combinată cu telemea de oaie şi roşii, dar şi o porţie delicioasă de labneh cu usturoi şi mentă, fatoush şi halloumi. Mă delectez cu o porţie de zahăr ars dar mă înnebunesc după kataif. Păpica e gustoasă, minunată, o plăcere a vieţii.

Pe principiul „mai bine să-mi fie rău, decât să-mi pară rău”, din cauză că sunt o pofticioasă fără leac, nu o dată în viaţă am mâncat ca o...gazelă supraponderală.  Finalul? Am sfârşit prin a mă delecta cu o folie de Colebil, în timp ce rosteam, spăşită, imnul cel-niciodată-respectat: „Data viitoare ma potolesc, nu mai mănânc ca un mamut!”.

Cât despre dietă...nu. Că nu poate fata. Când văd că Domnul Cântar urlă că-i rup spinarea când mă urc pe el, atunci mai reduc porţiile, tai pâinea din alimentaţie, scot cartofii şi făinoasele, plus puţin sport, de control aşa. Şi cam atât!

Voi, fetelor? Mâncăcioase sau sclifosite? O ardeţi cu salată verde şi apă cu lămâie sau mâncaţi, cot la cot cu bărbaţii voştri, o porţie zdravănă de coaste  de porc cu crustă caramel şi sos de maioneză cu usturoi şi rozmarin?

Cu drag,

d

Poveste de dragoste nebună. Îţi doreşti?

Ştii momentul ăla când te loveşti în cot şi nu-ţi mai simţi mâna toată? Sau când dai cu degetul mic de la picior în tăblia de la pat de-ţi dau lacrimile instantaneu şi-ţi vine să te tăvăleşti pe parchet? Dragostea nebună doare de 1000 de ori mai rău.

Cu toţii am avut, la un moment dat în viaţă, pe cineva care ne-a dat Mortal Kombat sufleteşte. O persoană pe care am iubit-o mai presus de cuvinte, pentru care am făcut multe prostii, am încălcat reguli, am fost slugarnici, ne-am făcut tatuaje, ne-am certat cu prietenii şi părinţii, am făcut lucruri pe care acum, la ani distanţă, le catalogăm drept copilăreşti sau penibile.

Cu toţii, cândva, am trăit o iubire ca-n filme. Cu replici siropoase, revederi pasionale, sms-uri la 4 dimineaţa, weekenduri petrecute în pat, fără conexiune la Internet sau cablu,  schimbat de avioane, cu certuri aprinse şi trântit de portiere, gelozii, drame, latte-uri în parcări, plimbări nocturne cu maşina îmbrăcaţi în pijamale, probleme cu foştii, puls accelerat, căpşuni.

Iubirile astea sunt bune, dar nebune.

Sunt  focul ce te duce rapid spre extaz, ca mai apoi, la scurt timp, să te lase gol, pustiit, dezorientat. Iubirile ca-n filme sunt minunate, dar durează puţin. Iar finalul este al naibii de dureros!

Noi, femeile, tânjim după aşa ceva. Să găsim pe unul care să ne dea 10 kilograme de fluturaşi, să ne facă, să ne dreagă, să vină acasă de la serviciu şi să ne trantească pe pereţi şi să ne sărute pasional, să ştie să fie misterios şi să ne cucerească zilnic, să aibă privirea aia tâmpă de vampir din seriale (dacă se poate!), să arate ca Channing Tatum şi să aibă mintea lui Patapievici, să ne vrăjească frumos ca Tudor Chirilă şi să fie senzual ca Ryan Gosling.

Iar ei, bărbaţii, bălesc după o gagică care să fie frumoasă ca Antonia, care să scuture din poponeaţă ca Shakira, care să gătească aproape la fel de bine cum o face casnica de la Masterchef şi să fie cuminte, să nu se uite după bărbaţi, exact ca Ellen DeGeneres (calitate greu de găsit, dacă nu imposibil!).

Problema e că...genul asta de relaţii, cu astfel de persoane, sfârşesc întotdeauna cu lacrimi în ochi şi muci în batistă. Adică naşpa. Te plimbă spre al 9-lea cer, ca mai apoi, când abia prinzi gustul nectarului de iubire, să te trântească cu dinţii de asfalt şi cu sufletul de duşumele. Auch!

Relaţiile sănătoase şi trainice, care nu au sclipirea şi nici ambalajul delicios al relaţiilor enervant de pasionale, sunt alea clasice. Tu şi el, pupat de „noapte bună”, omletă, ţinut de mână, factură la Enel, vacanţă drăgăstoasă, pipi la benzinărie, film cu floricele, dragoste pură în weekend, pentru că în timpul săptămânii adormi cu bale de oboseală.

Nu au artificii şi nici zorzoane, nu sunt zgomotoase şi nici nu mustesc de adrenalină. Sunt autentice, echilibrate, te împlinesc. Aduc linişte şi muzici line. Aduc inel de logodnă şi copii. Aduc fericire adevărată.

Dar relaţiile astea nu sunt apreciate decât odată cu vârsta, când realizezi că tot ceea ce e rebel nu te mai reprezintă, ci mai rău de ameţeşte.

Vă doresc maturizare plăcută!

Cu drag,

d