marți, 9 aprilie 2013

Ascultă-ţi intuiţia. Mereu.




Acum când mă prinde lumea la discuţie, live, pe facebook, la telefon sau oriunde, nu mă mai întreabă nimeni de sănătate, toată lumea zice „dar pe blog când mai scrii?!?”. E amuzant şi, totodată, motivant.

Azi v-aş fi scris despre hateri. Am şi eu câţiva clienţi la poartă, i-am obţinut absolut gratuit, nu mă întrebaţi cum că nu ştiu, dar n-o să scriu despre ei. Consider că nu merită nici măcar atât, îmi obosesc tastatura degeaba. În plus, tocmai ce spuneam că trebuie să fim mai buni. Şi cu 5 secunde mai deştepţi. Indiferenţa doare ca biciul peste ochi, iar mesajul meu e simplu: „Îmi pare rău, nu ştiu cine sunteţi, iar tata m-a învăţat să nu bag în seamă necunoscuţii. Auf Wiedersehen!”.

Aşadar, schimbare de subiect. Oamenii greşiti din viaţa noastră.

Uită-te puţin în trecutul tău. Fă un exerciţiu simplu de imaginaţie, ia un taxi şi plimbă-te în ultimii 10 ani din viaţa ta. Amintiri frumoase, chicoteli, baloane colorate, gălăgie, lacrimi, prăjituri, vacanţe, stres la birou, primul „te iubesc” pe bune, cină romantică, maşină în service, schimbări radicale în carieră, eşecuri, drame, clipe d-alea de Mastercard, lasagna cu spanac, plimbare cu ATV-ul, tatuaj, lecţie de canto, căţelul primit cadou, poate copil, poate nuntă, poate un eveniment prea trist să fie menţionat. Şi un om greşit.

Da, un om greşit. Care a fost în viaţa ta o perioadă scurtă, poate lungă. Poate o prietenă, un amic,  poate un partener de afaceri, un camarad cu care mergeai la sală, un iubit sau iubită. Generic spus „iubit”. Că nu l-ai iubit. Aşa te-ai păcălit, dar ai ştiut mereu că e aiurea. Greşit. Nu. Niciodată. Deloc.

Au americanii o vorbă mişto: trust your gut. Dacă traduc mot a mot sună ca la abator, aşă că prefer varianta metaforică: încrede-te în instinctul tău! O, da.



Momentul ăla inexplicabil, când cunoşti un om şi ştii din secunda 2 că nu e bun pentru tine. Că relaţia, indiferent de natura ei, o să sfârşească prost, că n-ai nicio legătură cu persoana respectivă şi niciun viitor. Şi, totuşi, te bagi. Uneori din singurătate, alteori din frustrare şi frică, uneori de prost.

Cele mai grave sunt relaţiile cică „de iubire”. Stai lângă un om pentru că vrei să uiţi pe altul, stai pentru că proiectezi în el nişte calităţi pe care ţi le doreşti (el nu are nici măcar 1% din ce plăsmuieşti tu!), rămâi în relaţie pentru că alta n-ai, iar singurătatea doare, stai cu un om greşit pentru că nu te preţuieşti şi crezi că altul mai bun nu meriţi.

Când accepţi în viaţa ta un om greşit comiţi o mare nedreptate faţă de tine. Refuzi să îţi asculţi instinctul, conştiinţa, te supui de bunăvoie unui procedeu maladiv, care va avea repercursiuni pe viitor. Scapă de oamenii gresiţi din viaţa ta. Renunţă la legături bolnăvicioase de prietenie, la relaţiile în care te minţi singur. Fii sincer! Fii sinceră!

Nu ai nevoie de acei oameni. Ce e pentru tine greşit, poate pentru altcineva va fi perfect.

Let it go.

Cu drag,

d

2 comentarii:

  1. IMi place asta si e si foarte adevarata:'' ce pentru tine e gresit, pentru altcineva e perfect!"

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai dreptate ,dar nu de fiecare data iti dai seama ca acele persoane nu pot fi prieteni buni si la bine si la rau.Din pacate am cateva experinte in acest,, domeniu,,la inceput au ,,durut,, dar o data cu trecerea timpului,trece si apare o mare problema,reticenta cu care privesti alte persoane,poate sincere si care vor sa devina prieteni si pe care nu ii mai accepti,ii analizezi si intorci asemenea unei pagini dintr-o carte.Am ajuns la concluzia ca in ziua de astazi este total gresit sa mai fi bun si sa ajuti anumite persoane,cateodata te cauta iar cand au anturajul lor nici nu te mai baga in seama inventand tot felul de povesti.M-am saturat sa fiu pe post de back-up.

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta