În club e frumos, dar nu prea.

Ştiu, ştiu, a trecut un secol de când n-am mai scris ceva. Am avut foarte multă treabă, am fost prinsă cu dizertaţia, cu proiecte speciale pe la job, am fost obosită şi, recunosc, mi-a fost lene. Dar d-aia mi-am făcut blog. Dacă am chef scriu, dacă nu - Nu!

Acum vreo 2-3 săptămâni am fost invitată la un club de fiţă din capitală.

Înainte de toate, află că, în toţi 24 de ani câţi am, am fost in club de maxim 10 ori. De ce? Nu-mi place. Chestie de gust.

Bun. M-am pregătit temeinic pentru această ocazie mega-specială: un make up beton a la Sînziana Iaru, coafură a la Diamond Lady şi ţinuta a la Diana, adică nişte jeanşi scurţi, sacou şi platforme. Lejereanu.

Am ajuns la senzaţia de club pe la 23:30. Inutil să spun că deja îmi picau ochii în gură de somn. La intrare, vreo 5 matahale asigurau paza.

M-am văzut cu prietena asta a mea, ea avea treabă, se tot foia de colo colo, aşa că m-am aşezat la bar şi am început să studiez fenomenul: pe covorul roşu, doamne, dive, domnişoare, domniţe, fufe, tufe, piţi, solarizate, oxigenate, bogătaşe şi fripturiste, toate păşeau ca nişte gazele spre templul distracţiei maxime, în căutare de gazeloi în călduri, cu carduri grase la purtător.

Şi acum, ceva ciudat: după ce pozau mai ceva ca alea la Oscar pe covorul roşu, intrau în club. Eu mă aşteptam să se aşeze la mese ceva, dar niet, rămâneau în picioare, spânzurate de câte-un pai înmuiat bine în votcă cu suc de mere. Pe canapelele pufoase, printre perne moi umplute probabil cu puf de pinguin roial cu moţul mov, tronau tinerei la vreo 50 de ani, îmbrăcaţi în alb, ce pufăiau din trabucuri ce costă cât chiria mea pe o lună.

Eh, şi atunci începea ritualul. Adolescenţii grizonaţi mijeau ochii la ofertă, gagicile îşi etalau ce aveau mai bun: o tâţă calitate superioară modelată cu silicon de top, buzişoare cu hialuronic sau, după buget, doar cu gloss pentru volum, craci bine prăjiţi la solar şi funduleţ lucrat din greu în parc la Brâncoveanu. Alergatul e moca.

Şi după juma de oră de dans (adică o zbânţuială autistă pe nişte ritmuri ce se repetau obsesiv), bunicuţii aaaaa domnii dădeau verdictul. Blonda în verde merge la italianul din colţ, bruneta rămâne la masa 2, roşcata e disputată de doi masculi. Care dă mai mult??? S-a strigat „Bingo”, a câştigat domnul cu cămaşa Burberry.

Fantastic. Şi asta s-a combinat cu bubuiala muzica îngrozitor de tare (ca să mă înţeleg cu oamenii de lângă mine efectiv urlam, iar asta a condus la o comunicare rudimentară, bazată mai mult pe onomatopee), înghesuială mai ceva ca la metrou la ora de vârf şi o distracţie definită prin băutură. Multă băutură. NOT!

La ora 2:30 eram acasă. Hainele îmi puţeau a tutun, eram obosită şi consternată. Zi-mi „pensionaro!” şi n-am să mă supăr. Prefer ca sâmbăta seara să mă duc la un restaurant bun, apoi să văd un film, după care un somn dulce, că duminică mă trezesc la cât vreau!

Dacă-ţi place să mergi în club, tot respectul. Mie nu. Hai noapte bună!

Cu drag,

d.