miercuri, 7 septembrie 2011

Mami, de unde vin lacrimile?

Eu plâng, tu plângi, el plânge, ea plânge, noi plângem. Oamenii plâng. De ce?

Eu plâng pentru că...dar nu, nu îţi spun, pentru că asta nu e un jurnal public şi poate nu am chef ca tu să citeşti. Eu ştiu şi de ce plâng ele. Şi el. Dar nici asta nu am să-ţi spun.

Cu toţii plângem dintr-un milion de motive: dor, suferinţă, griji, stres, nervi, neînţelegere, iubire neîmpărtăşită, singurătate, durere de măsea, pierderea cuiva drag, eşec, probleme financiare, despărţire, plângem de ciudă, de invidie, de nedreptate, de oboseală, de frică, de proşti.

Ţi se pune un nod în gât, respiraţia e sacadată şi broboane cristaline încep să ţi se prelingă tăcut pe obraz. Simţi o gheară în stomac care te strânge, inima bate puternic, pulsul creşte şi...te doare. E o durere surdă, sfâşietoare, care muşcă cu poftă din tine. Ai vrea să urli, să fugi, să închizi ochii şi să dispară, dar nu poţi. Te cuibăreşti ca un sugar în faldurile moi ale pernei şi gustul sărat al lacrimilor îţi aminteşte de mare. Şi plângi. Şi ai vrea să fii mic, să fii copil, să te ţină mami în braţe şi să fie bine. Exact ca la vaccin, când doamna rea în halat alb voia să te înţepe, şi o făcea, dar mama te mângâia pe frunte şi te alina, şi durerea trecea.

Dar eşti mare acum.

Tu, care citeşti acum, da, TU, ce te miri aşa, şi tu plângi. Şi pe tine te doare. Oricât de mândru sau mândră, de puternic, de bătrân, de bogat sau bogată, de şmecher sau afurisit ai fi, tot plângi. Pentru că în faţa lacrimilor, suntem egali.

Şi plângi. E bine să plângi. Shhhh....nu am să spun nimănui.

Cu drag,

d.

joi, 1 septembrie 2011

Bărbatule, nu te supăra, care-i treaba cu dumneata?

Dacă într-o postare precedentă încercam să definesc şi să desluşesc tainele femeii (am eşuat lamentabil), acum vreau să mă dau rotundă şi să disec bărbatul. Nu cu bisturiul, cu părerea.

- De ce bărbaţii nu plâng când se uită la „Titanic”?

-De ce tooooooţi masculii au un cult pentru preţioasele comori din izmene? Şi de ce se ciupesc de „dânsa” chiar şi în mijlocul unei şedinţe sau pe peron la metrou?

- Cum de un bărbat care află secretul celui mai bun prieten reuşeşte să îl ţină pentru el şi ani întregi, pe când femeia îşi trădează cea mai bună prietenă cu prima ocazie? (îşi pune status pe Facebook când ajunge acasă)

- El are 1.90 şi 85 de kile, iar ea un metru şi-un dop şi 45 de kile udă, şi tot ea îi zice: „Lasă că are mami grijă de tine”. De ce??

- De ce bărbaţi deştepţi, cu masterate la Viena, se cuplează cu femei frumoase, dar care spun că au „tranversat” pe roşu şi s-au spălat pe mânuţe la „ghiuvetă”?

-După ce te muţi cu el, descoperi că prinţul tău râgâie, are gaze matinale şi se scobeşte în nas în timp ce se uită la Ştirile din sport. Oh why??

-De ce bărbaţii conduc mai bine ca noi, sorooooo??? E un adevăr, oricât ar fi de dureros.

-De ce le e ruşine masculilor să admită că, uneori, DOAR UNEORI, plâng ca nişte pişăcioşi de clasa a II-a, cu bale şi muci? Şi plâng din cauza unei femei. Logic.

-De ce soţul are impresia că e datoria exclusiv a mamei să aibă grijă de copil? Băi Jenică- e şi al tău prietene! Şi asta mic vine la pachet cu plâns, mofturi, pampers, colici şi alte bunătaţi. Spor la treabă!

- De ce din gura unui bărbat de 30 de ani auzi: „stai aşa, să văd dacă îmi dau ai mei voie”. Say wha?

- Cum poate un bărbat să stea lângă o femeie cârpa, care îl divinizează şi îi taie fripturica soldăţei în restaurant, dar nu poate convieţui lângă o tipă cu personalitate?

- De ce bărbaţii au gene lungi, frumoase, cu volum şi curbate, iar noi ne câcâim cu rimel şi alte artificii de beauty? (întrebarea asta mă obsedează!!!)

- Însurătoarea are efecte adverse la bărbaţi. Le cade părul şi le creşte burta.

- De ce îţi aminteşti şi acum parfumul LUI???

- De ce un bărbat drăguţ, destept, manierat şi cu bani e ori însurat ori gay?

- De ce bărbaţii sunt privilegiaţi? Nu se epilează, nu au dureri menstruale şi nu nasc

- De ce Patrick Dempsey e al naibii de sexy?

Cu drag,

d.