luni, 1 octombrie 2012

Iubirea e simplă. De ce mama mă-sii o complicăm atât?!?





Întotdeauna am fost un bun psiholog pentru prietenii mei. Mă laud, aia e, dar ce-i al meu, e al meu. Şi asta nu pentru că am citit eu cărţi de specialitate, ci pentru că mă implic în poveştile lor, le simt temerile, pasiunile, problemele, empatizez cu ei şi tac. Ştiu să ascult. Iar apoi le spun părerea mea, fără să am pretenţia să o ia drept sfat. Şi păstrez pentru mine ceea ce ei, cu sfială şi voce şoptită, au avut încredere să îmi impărtăşească. Şi cu unele persoane poate m-am certat între timp, dar micile lor comori, vinovate, decadente sau mult prea dureroase, au rămas la mine, în seiful sufletului.



Cunosc nişte oameni care trăiesc fericirea în 2. Îi admir, îi binecuvântez. Când se uită unul la altul, se respiră. Se cunosc. Nu pot trăi unul fără celălalt. Nu mai au orgolii personale, nu au răutăţi, au decât vise. Comune.

Crezi că vorbesc de perechile alea care se sărută ostentativ pe canapelele albe din club? De cei care şi-au dat check in pe aeroport în Cancun? De aia care zâmbesc şmechereşte cu trabucul în dinţi în timp ce gagica îşi etalează noua poşetă Louis Vuitton? Ţi-ai gasit! Nu tătucă, aia e paradă ieftină, iubire la kil, "sex frontal, sex orizontal, hai vino Carolaina ca să ţi-o fac iar", vorba lu’ nemuritoru’ Romeo.

Oamenii aştia sunt simpli. Probabil că nu au auzit de Tag Heuer, Marc Jacobs şi nici Moncler. Probabil nici de Guy de Maupassant, şi nici nu scriu corect gramatical. Cu siguranţă nu au mâncat supă cremă de creveţi şi nici burrata, nu au fost în Provence şi nici cu Kilian nu s-au parfumat.

Ei se ţin de mână pe stradă şi merg la bâlci. Îşi fac poză cu soba de teracotă în spate, mănâncă ciorbă de perişoare, friptură cu piure şi clătite cu magiun şi citesc Formula As. El îi spune „Te iubesc” în fiecare zi, pentru că nu îi e ruşine şi nici orgolii n-are. Îi face cadou brăţări cu mărgele de plastic şi o bluză de la 38, iar ea e fericită. Şi când le poartă spune tuturor cât de mândră e de bărbatul ei. Îl iubeşte. Nu-i place să gătească ciorbă de burtă, se fierbe greu, dar face des, pentru el. Şi el o înfulecă cu poftă, cu multă pâine, şi e fericit. Şi ea e, pentru că e el. Şi lumea lor e mică, şi simplă, şi fără sclipiri de Swarovski. Dar e autentică.

Noi, aştia emancipaţii, suntem nişte superficiali. Avem nevoie de haine în tendinţe, avioane, cărţi de credit, concerte, make up, Iphone5, kangoo jumps, rahat pe băţ – poate, poate scapăm de nefericire. Şi, ghici ce? Nu scăpăm. Pentru că, de fapt, tânjim după dragoste. Dar unde Doamne iartă-mă s-o găseşti printre atâtea tinichele cu care ne împopoţonăm viaţa?!?

Iubirea e simplă. Noi ne batem joc de ea şi-o transformăm în afacere. 

Cu drag,

D