sâmbătă, 28 septembrie 2013

GIVEAWAY de TOAMNĂ! Câştigă produse cosmetice şi o eşarfă trendy



V-am promis un giveaway şi iată-l!

Îţi dăruiesc din suflet un parfum minunat, lansat de curând, ce poartă semnătura actriţei Halle Berry. Exotic Jasmine este o esenţă perfectă de zmeură, iasomie şi violete, ce o să te cucerească pe loc! Mai am pentru tine două lacuri de unghii speciale, Nicole by OPI, un fard Rimmel London, o cremă minunată de mâini de la Yardley London, un brand pe care îl ador, şi o eşarfă chic de la Takko.

Toate produsele sunt noi nouţe (am scos parfumul din cutie ca să îi fac poză!) şi aşteaptă să răsfăţe o femeie deosebită ca tine. START concurs online!



Ce trebuie să faci?

1. Să dai LIKE şi SHARE postării mele de pe Facebook

2. Să laşi un comentariu la această postare în care să îmi spui de unde ai aflat de blogul meu şi de ce îţi doreşti acest cadou

Simple as that!

Vă doresc inspiraţie şi abia aştept să cunosc câştigătoarea sau câştigătorul, de ce nu! O să aleg comentariul care mă emoţionează cel mai mult!

Concursul se desfăşoară în perioada 28 septembrie - 1 noiembrie!

Cu drag,

d

miercuri, 25 septembrie 2013

A fost odată ca niciodată, o brăţară PANDORA.

Nu mă inspiră şi nu aş purta accesorii fără poveşti. Iubesc bijuteriile care ştiu să îmi şoptească taine, care poartă cu ele amintiri, vise, speranţe şi iubiri. Mai noi sau mai vechi. Doar pe acelea le consider demne să-mi împodobească încheietura sau lobul urechii. Restul îmi par zorzoane frivole.

Brăţările PANDORA spun povestea ta.

Pentru că fiecare charm te încurajează să îţi creezi propriul basm, propria lume.

Cea mai recentă colecţie, toamnă iarnă 2013-2014, vorbeşte de o pădure fermecată. De inorogi, bufniţe magice, broscoi, nimfe, zâne, lebede-prinţese, arici cu puteri nebănuite şi de un verde smarald magnetic, ce îţi cucereşte privirea şi inima.



Brăţările PANDORA sunt ca un jurnal preţios, pe care îl scrii de la an la an. Inspirată fiind de conceptul lor splendid, am decis ca prima mea brăţară PANDORA să fie dedicată călătoriilor. 

În concluzie, din vacanţa în Capri m-am întors cu mulţi magneţi de frigider, dar şi cu un clopoţel superb, simbol al insulei. Acest charm o să îmi amintească mereu de locurile divine pe care le-am vizitat pe coasta Amalfitană. Şi uite aşa am scris primul capitol din jurnalul meu de călătorie, pe care am să-l port cu drag la mână de acum înainte. Urmează multe altele.




Vă sfătuiesc să vă alegeţi cu grijă bijuteriile. Merită să investiţi în accesorii care nu se demodează şi care vă completează personalitatea.

PANDORA e povestea mea. Poate fi şi a ta.

Cu drag,


d 

marți, 24 septembrie 2013

Şi ţie ţi-e frică? Să nu-ţi mai fie!



Am încercat să stau departe de subiectele virale din ultima vreme. Sunt tragice, odioase, abominabile, dureroase. Blogul asta nu-i pentru aşa ceva, nu vreau. Aici e lounge-ul unde aerul are gust de vanilie, unde venim să ne descreţim frunţile şi creierii, să râdem şi să ne emoţionăm frumos.

Dar acum vreau şi trebuie să spun câteva cuvinte. Este înfiorător să-ţi fie frică să mergi pe stradă. Să stai cu spaima-n sân că poate-un maidanez sau, mai rău, un psihopat o să-ţi urmărească paşii şi o să-ţi facă rău. În plină stradă. În miezul zilei. Într-o zonă bună. În 2013.
În ce lume trăim, Doamne? Când ne-am transformat cu toţii în nişte bestii însetate de cruzime? Când parcurile au devenit teren de curmat vieţi de copil şi suflete de femeie? Când ne-am pierdut umanitatea şi am ajuns să trecem indiferenţi pe lângă suferinţele altora? Când am uitat că mâinile ni Le-ai dat nu doar ca să cerem cu ele, ci şi ca să oferim ajutor? Când a început joaca macabră de-a vânătorul şi vânatul? Când ne-am vândut sufletele şi am ajuns aceste creaturi demne de dispreţ?

E normal să-ţi fie teamă că vine frigul la munte şi tu ai plecat fără haine groase în valiză. E normal să te temi că vei pierde avionul, că rămâi fără bilete la Hurts, că nu ia Steaua campionatul sau că ţi s-a terminat fondul de ten şi mâine ai super meeting. Şi diversiuni pe aceeaşi temă. Dar atât. Atât.
Nu există soluţii prea multe pentru situaţiile groaznice de mai sus. Pe politicieni, autorităţi, poliţie, cursurile de karate din copilărie sau spray-ul cu piper nu ne putem baza. Există doar speranţa ca oamenii să redevină oameni. Să îşi aducă aminte cum e să îţi pese. Cum e să fii erou. Cum e să îţi ajuţi semenii la nevoie, cum e să îţi aduni câinii de pe drumuri şi să le oferi condiţii decente de trai.
Şi ne putem baza oricând pe Dumnezeu, iar armă să ne fie rugăciunea. Puteţi să-mi spuneţi babă coclită, nu mă supăr, însă dacă vă ascultaţi inima o să vă daţi seama că este tot ce putem face.

Să ne lumineze Dumnezeu sufletele, să ne păzească de rele şi să ne ajute să ne reamintim să fim oameni.
Cu drag,

d

luni, 23 septembrie 2013

Surorile Andreescu creează poveşti. Frumoase.



Au fost ani la rând când imprimeurile cu moaca pisicii Hello Kitty mă făceau să zburd de fericire. Şi nu vă închipuiţi că aveam 9 ani. Meh. De ceva timp am renunţat însă la acest print pueril şi m-am îndrăgostit de...simplitate. De culori. De croiuri minimaliste. De linii feminine şi sexy, deloc vulgare. Şi de designerii care celebrează stilul pur, autentic, neîntinat de paiete, fulgi, cristale şi ciucuri la un loc.

Andra Andreescu are un al 6-lea simţ. Al bunului gust.

Am vizitat-o la showroom în prima mea zi de concediu. Mi-am propus să stau puţin, aveam multe lucruri de rezolvat în joia aia. Şi-am stat puţin. 4 ore. Pentru că timpul nu curge normal în mansarda Andrei. E un spaţiu magic, ca într-o nuvelă a lui Eliade.



M-au fascinat creaţiile AA. Am probat o rochie culoarea cernelii, dintr-un material fluid, ce îmi alinta obraznic formele. O îmbrăţişare textilă care m-a făcut să mă simt atât de sexy. Am combinat-o cu nişte botine şi o pălărie cu boruri ample, pe care am găsit-o prin atelier. Şi look-ul era complet!

Şi apoi altă rochie asimetrică, de un gri perlat divin, m-a cucerit.



Alegerea mea? Un tricou roz prăfuit, ca o bezea, cu spatele gol şi fâşii de material. L-am purtat în vacanţă în felurite moduri: ba cu un colier statement pentru un outfit chic, ba cu bentiţă cu perle şi ochelari maxi în spiritul hippie. Îl iubesc!





În titlu vorbesc despre surorile Andreescu. Da. Andra – designerul vestimentar şi Beatrice – designerul de bijuterii.

Dacă vă uitaţi mai atent la baza gâtului meu, o să observaţi o bobiţă strălucitoare. E ca o picătură de rouă din aur. Atunci când mă întâlnesc cu prietenii, toţi mă întreabă ce port, iar eu le răspund cu mândrie: un strop de vanilie!

Pentru că la gât, pe un şnur nude, am un pandantiv micuţ, cu o simbolistică specială: o moleculă de vanilie!



Beatrice făureşte poveşti din aur şi argint, poveşti cu tâlc, pe care le înţeleg doar cei iniţiaţi. Formule chimice, molecule, toate cu o însemnătate aparte.

Pe fete le găsiţi aici şi aici.

Şi-apoi o să le iubiţi.



Cu drag,


d

vineri, 20 septembrie 2013

Despărţirile dor. Iubeşte-mă la nesfârşit!




Nu te învaţă nimeni cum să treci peste o despărţire. Nu există un manual. Nu există cuvinte care să panseze rănile, culori care să umple abisul din inimă, gânduri care să limpezească haosul din minte. Atunci când te desparţi de fiinţa iubită, durerea e atât de vie încât o poţi atinge. Are forma amintirilor tale. Şi miroase a gheaţă, şi-a păsări negre. Iar timpul stă pe loc. Fiinţa ta pluteşte inertă şi-ţi auzi sângele cum clocoteşte şi strigă numele ei. Sau al lui. Şi-ai vrea să-ţi dizolvi sufletul, şi carnea, şi întreaga făptură. Poate aşa vei reuşi să nu mai simţi.

Fiecare despărţire e un dans macabru al iubirii.

Atunci când pierzi omul iubit, o părticică din tine pleacă cu el. Pentru totdeauna. Şi e o mare tâmpenie să credem că locul acelei persoane va fi, vreodată, umplut de altcineva. Pentru că nu-i aşa. Fiecare poveste de dragoste pe care o trăim, atunci când se sfârşeşte, lasă un semn etern, unic, infailibil.  Un „X” scrijelit în scoarţa fiinţei, scris de voi amândoi, ţinându-vă pentru ultima oară de mână.

Şi după ce pleacă, eşti obligat să uiţi. Iei amintirile, şi visele, şi nopţile de dragoste şi le arunci într-o cămară din suflet, ca pe nişte daruri preţioase, dar vechi, de care trebuie să scapi. Le săruţi încă o dată, le aşezi cu grijă pe rafturi, te îndepărtezi şi le priveşti. Îţi iei adio. Închizi uşa şi pui lacăt din lacrimi.



Iar apoi o iei de la capăt. Începi uşor, cu primul pas. Înveţi să respiri fără ea. Înveţi să respiri fără el.

Şi aştepţi să vină primăvara în viaţa ta. Şi speri să dureze la nesfârşit.

Cu drag,

d





Acest text scris de Diana Sorescu este protejat prin Copyright. Reproducerea integrală sau parţială, fără citarea sursei şi link către blog, reprezintă o încălcare a legislaţiei cu privire la protecţia proprietăţii intelectuale şi se pedepseşte penal sau civil în conformitate cu legile în vigoare.

miercuri, 18 septembrie 2013

Toamnă cu aromă de vanilie



Sunt multe lucruri pe care aş vrea să le spun, să le scriu. De la 7 luni am început să vorbesc, iar de atunci nu-mi mai tace gura. Mama ştie mai bine! Ce e blogul meu, de fapt? E un poveste cu public, o înşiruire de gânduri, păreri, senzaţii, trăiri, sentimente, imaginaţie şi mici prostii. Care contează pentru mine. Şi pentru tine, dacă citeşti acum. E un spaţiu atemporal, o lume intimă, la care te întorci doar pentru că vrei.

Aici nu-i loc de bârfă. Nu-i loc de răutăţi, de invidii şi nervi. Aici nu fac publicitate pentru că trebuie, nu iau bani să scriu despre un produs că-i bun. Blogul meu e despre viaţă, cu sinceritate. E riscant, dar mi-am asumat.

Nu scriu pentru femei. Nici pentru bărbaţi. Scriu pentru suflete.

Nu-mi place culoarea roz în mod deosebit. Însă am ales-o deseori, în layout sau postările de pe Facebook, pentru că vreau să îndulcesc realitatea în care trăim. E şi aşa atât de sumbră.

Vacanţa mi-a priit, ca oricui. Am stat departe de lume şi mi-am permis aroganţa s-o privesc de la depărtare. Am realizat că viaţa e aşa cum vrei tu s-o vezi, e alegerea ta ce culoare au dimineţile. Mi-au năvălit multe idei în minte şi am să scriu despre ele.

Mă gândesc serios la o nouă imagine pentru blog. Mi-am propus să scriu mai des. Am să vă povestesc multe lucruri, o să vă prezint produse cosmetice, haine, accesorii – cu bune şi rele - şi oamenii din spatele acestora. Şi vreau să aveţi încredere că lucrurile pe care vi le recomand sunt autentice, de calitate. Am în plan să încep o carte, dar până atunci am să vă continui aici povestea Mariei. Şi am să desenez în cuvinte şi altele. Plus multe surprize şi concursuri.

Mă bucur să vă regăsesc la început de toamnă.

Vă trimit îmbrăţişări calde, cu parfum de vanilie.



Cu drag,


d