duminică, 30 octombrie 2011

In life, it's all about choices. :)

Ai oglindă în casă? D-aia mare, să te vezi plan întreg? Sigur ai. Stai 5 minute în faţa oglinzii şi uită-te atent la tine. Eşti o sumă. Suma alegerilor tale.

Păr lung sau scurt, blond, brunet sau very sofisticat vopsit, sprâncene arcuite sau pensate subtil, tatuaj sau piercing, rocker sau manelist, cu fond de ten sau fără, cu zâmbet larg sau ochii trişti.

Lapte Zuzu roşu sau albastru? Îi dau papucii sau mai stau aşa, de frica singurătăţii? Mă trezesc azi la 8 şi mă duc la muncă sau îmi iau concediu o zi şi stau toată ziua în pat şi lenevesc? O sun să-i spun că mi-e dor de ea şi am fost un bou sau rămân mândru şi orgolios? Trec azi pe la mama să o iau în braţe şi să-i spun că o iubesc sau mai aştept până vinerea viitoare? Omletă sau ou fiert? Îl înşel în continuare sau mă potolesc? Cad în depresie sau mă duc la biserică şi mă adun? Trimit sms-ul asta sau nu? Merg să-mi susţin restanţa sau îmi tremură curu şi zic pas? Îmi dau demisia sau mai stau şi mi-e silă de munca mea? O cer de nevastă sau mi-e frică? Dau 4 milioane pe pantofii aştia şi fac foamea până la salariu sau plec mai repede din magazin? Divorţez sau nu? Tac sau vorbesc? Iert sau judec? Şi tot aşa...

Eşti ceea ce eşti în secunda asta datorită alegerilor pe care le-ai făcut în viaţă. Alegeri responsabile, mature, asumate, calculate şi drepte, alteori copilăreşti, impulsive, nebuneşti, greşite, idioate, fără cap. Dar toate sunt ale tale. Şi în momentul în care vei învăţa să le accepţi, o să te iubeşti. Şi nu o să ai regrete.

Am fost de multe ori la răscruce de drumuri, şi nu mă refer la dilema „Ce să comand: vită în sos de piper verde sau paste carbonara. Hmmm”.Nu, chestii mult mai profunde, mai intense, mai dureroase sau mai fericite. Mereu m-am sfătuit cu ai mei şi am cerut inspiraţie divină. Însă întotdeauna am ales singură. Uneori am câştigat, alteori am pierdut, uneori mi-am dat cu pumnii-n cap şi m-am întrebat cât de proastă pot să fiu. (răspunsul: mega proastă!). Dar apoi mi-am asumat ceea ce am făcut şi am zis „ok, ce am învăţat din asta? Bun, să mergem mai departe....”

Aşadar, nu-ţi fie teamă să alegi. Să trăieşti în incertitudine e nasol. Să nu ai păreri e nasol. Să nu ai atitudine şi personalitate e grav. Asumă-ţi ceea ce faci. Fii curajoasă şi spune-i „Iubitul meu, dacă continui să fii o legumă obosită şi să preferi TV-ul în locul meu, oricât te-aş iubi, te părăsesc, mami” sau dă-ţi demisia şi pune bazele afacerii pe care o visezi, chiar dacă pare utopic şi irealizabil. Sau du-te la mare iarna, sau invit-o în oraş chiar dacă pare inabordabilă, sau îmbracă-te în pijamale şi du-te la muncă aşa sau închide-ţi telefonul, comandă 10 prăjituri şi uită-te toată ziua la film. Spune-i că-l iubeşti chiar dacă nu-i al tău, desparte-te, bea lapte cu 3% grăsime, mănâncă la 2 dimineaţa!!! Alege să trăieşti, să simţi, să te cunoşti, să respiri, să vibrezi, să plângi în hohote şi să te ridici, să iubeşti înălţător şi să doară.

Alege cu cap sau alege ca un prost. Dar alege!

Cu drag,

d.

vineri, 21 octombrie 2011

Ţie ţi-e frică de singurătate?


E târziu şi sunt obosită. Dar eu sunt o ciudată: obosesc scriind şi mă relaxez făcând acelaşi lucru. Mda.

Omului îi e frică pe lume de multe lucruri...de câini, de criză, de şef, de întuneric, de boală, de furtună, de moarte, de provocări, de nou, de schimbări, de durere de măsele...dar cel mai tare omului îi e frică de singurătate.

De frică singurătăţii, facem cele mai mari porcării. Ne minţim, ne închiriem prieteni, ne stabilim într-o zonă de confort, nu riscăm, nu comentăm, nu luăm atitudine. Ba chiar iubim. (cred că iubirea e o tâmpenie leşinător de dulce şi înfiorător de amară, în acelaşi timp).

Cum adică iubim de frica singurătăţii? Iete-aşa! De câte ori am auzit replica: „Mă disperă, are nişte faze de rahat care nu îmi convin, dar nu-i dau papucii, mai bine cu el decât singură!”. Ei, nu zău!? Sau: „M-a înşelat. Am prins-o cu unu. Nu mă despart că locuim de 2 ani împreună, ea ştie rostul casei, îmi calcă seara cămaşa şi nu suport să fiu singur”. Prietene, dacă gândeşti aşa, fără supărare, o meriţi!

Nu mă dau rotundă, că nu am inventat eu apa caldă. Şi mie mi-e frică de multe. Şi de singurătate. Dar cel mai tare mi-e frică de mine şi de Dumnezeu.

Dar există o vorbă: „până nu îţi înfrunţi fricile, nu scapi de ele”. Iar în ultima vreme, am dat nas în nas cu...mine.

„Salut, sunt Diana. Adică tu. Adică eu. M-ai evitat cam multă vreme, ai fost ocupată cu alte persoane pe care le-ai considerat foarte importante. Te-au dezamăgit, nu-i aşa? Mda. De parcă nu te aşteptai! Auzi, acum te-ai pricopsit cu mine pe cap, adică cu tine, da, vezi că nu eşti nebună, doar că...e cazul să te opreşti puţin din goana asta. Ocupă-te de tine. Fă-ţi timp pentru tine. Iubeşte-te. Respectă-te. Dă-ţi voie să plângi şi învaţă-te să râzi. Bucură-te. Zâmbeşte. Iartă-te.”

After all, singurătatea nu e chiar atât de groaznică. E doar o oglindă. Eşti tu cu tine, îţi auzi respiraţia, înveţi să îţi pui bec în bucătărie, să desfaci conserva de ton, să desfunzi cada, să te duci la coafor, să faci shopping online la 3 dimineaţa.

Şi fiecare zi e o victorie. Şi e doar a ta! Cu binecuvântarea lui Dumnezeu.

Cu drag,

d.

joi, 13 octombrie 2011

Iubesc. Iubeşti. Iubeşte!

Iubesc. Doi căţei, păpuşa Barbie pe care o am de la 8 ani, pantofii, pe mama, tata şi pe Lizi, cea mai minunată sora pe care mi-o puteam dori. Iubesc dimineţile de toamnă, toate rahaturile cu Hello Kitty, călătoriile, pe Ana, ceaiul de vanilie, muzica lui Buble şi parfumurile leşinător de dulci.

Îmi iubesc bunicii care nu mai sunt.

Iubesc nişte femei, nişte fete, nişte mame şi soţii. Îmi sunt dragi. Sunt persoane pe care nu le-am suportat cândva, şi acum îmi sunt dragi. Simpatic, nu?

Şi, paradoxal, îmi iubesc fostul iubit. Pentru că e o dramă să te desparţi, dar e o mizerie să faci circ din asta. Pentru că am un EX suficient de matur, de frumos şi deştept, încât să transforme o fostă poveste de dragoste într-o actuală relaţie de prietenie.

Îl iubesc pe Dumnezeu.

Şi, de ceva timp, învăţ să mă iubesc şi pe mine. Nu e uşor, nu am manual şi nici ghid. Dar e al naibii de bine!

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Iubirea asta e o ciudăţenie, e un caleidoscop cu un milion de faţete, poţi să iubeşti într-un miliard de feluri. Iubeşti cu patimă, iubeşti sălbatic, iubeşti raţional, iubeşti monoton, nebun, fără explicaţie, inocent, murdar, ilegal, mai presus de cuvinte, mai prejos de reguli.

Gândeşti ca un geniu, iubeşti ca un prost.

Îţi priveşti iubita, o iubeşti, dar în stomac ai fluturi. Şi nu pentru ea.

Îl iubeşti şi te iubeşte. Dar e tăcere la masă. Furculiţa loveşte sinistru farfuria cumpărată de la IKEA la promoţie. Sunteţi de 9 ani împreună, dar nu te-a cerut. Şi nici n-o va face. Dar nu te desparţi. Cine îţi mai schimbă uleiul la maşină, cine desfundă cada, cine te mai ţine în braţe înainte să adormi?

O placi, o respecţi, e bună la pat. Nu o iubeşti, dar ai să o ceri de nevastă. Pare o potenţială-mamă-bună pentru potenţialul-copil-băiat pe care ţi-l doreşti. O iubeai pe tipa cu care ai fost înainte, ce femeie! Dar era prea independentă, prea de carieră. Nu ar fi stat la cratiţă, iar ţie îţi place ciorba de păstai. Da,clar, asta e cea mai bună alegere.

Ce e în neregulă cu tine? Multe te invidiază pentru ce ai, dar tu te-ai plictisit. E bine, e perfect, e al naibii de perfect. Şi e la fel. Mereu e la fel. El e la fel, hainele sunt la fel, vacanţele la fel, sexul la fel. Şi vrei scântei, ba nu, vrei artificii în viaţa ta! Să bubuie, să lumineze, să-ţi transforme existenţa, să fie special. Dar oare se merită?

Lumea spune „NU”. Tu spui „DA” din fiecare por, din fiecare celulă, cu fiecare respiraţie. Sfidezi părerile altora, îţi droghezi conştiinţa, şi îţi potoleşti setea cu el. Şi el nu-i al tău, şi tu ştii asta, dar îl laşi să te mintă. Ceea ce simţi...guvernează totul.

Ai lângă tine un bărbat care te iubea enorm cândva, dar care acum e un idiot. Şi tu eşti frumoasă, şi sexy, şi tânără, şi băieţi de liceu fluieră după tine. Iar boul tău de soţ nu te mai vede. Te-oi fi stropit din greşeală cu Invizibil Gel? Dar nu faci nimic. De ce? Pentru că nu te iubeşte el, dar nici tu nu dai o prună uscată pe tine.

Te adoră, îl adori, comunicaţi, nu vă plictisiţi, sunteţi jumătăţile perfecte. De 10 ani împreună, anul trecut nunta, urmează un bebe. Nu aveţi mulţi bani, dar aveţi mult suflet. Vă cunosc băi, pe amândoi, şi vă iubesc şi vă respect şi sunteţi super-norocoşi. Datorită unora ca voi mai cred eu în basme cu iubiri nemuritoare!

Te be continued...

Cu drag,

D.

duminică, 2 octombrie 2011

Smart shopping pentru fete deştepte



Asta e bine la blogul personal. Am chef, scriu. N-am, nu scriu. Şi în ultima vreme nu am avut.

Azi mă gândisem să postez cu totul şi cu totul altceva, o chestie profundă şi lacrimogenă, dar m-am răzgândit. Azi te învăţ cum să faci smart shopping.
De câte ori nu ţi s-a întâmplat să mergi pe stradă, să te uiţi la televizor şi să zici: „Mamă, ce mişto e îmbrăcată gagica asta, se vede că are bani!”? Probabil de multe ori. Guess what? Nu mă impresionează deloc femeile cu super-mulţi bani care îşi cumpără ţinute super-scumpe, merg în magazin, le sfătuieşte cineva, dau cu cardul şi lasă 3000 de coco fără să le înţepe inima. Eu le admir şi-mi vine să le pup pe fetele care improvizează, care arată spectaculos, impecabil, într-o ţinută melanj. Recunoşti pantofii de la Jimmy Choo, sunt fabuloşi, bluza e superbă - dar nu cunoşti modelul! Păi nu-l cunoşti, că bluza e din piaţă! (ţi s-a oprit inima, fashionisto?)
Asta înseamnă să ai stil şi bun gust. Să ai obrăznicia şi îndrăzneala estetică să asociezi nişte pantaloni Zara cu o bluză de la second hand, cu un clutch Chloe şi pantofi de 100 de ron, cumpăraţi de la un magazin no name.
Şi dacă ţi s-a făcut rău când ai citit „haine de la second hand”, na, mai scriu o dată, mai mare - SECOND HAND! Unele le zic pompos „magazine vintage”, dar tot rahatul ala e. Şi de aici se înţolesc vedete, stiliste, persoane publice, iar tu le vezi cu YSL şi te întrebi de unde au. Eh, mister elucidat. De la SH!
Aşadar, nu-i nicio ruşine să îţi cumperi haine purtate. Dacă ai un pic de noroc, o să găseşti acolo piese fantastice, unicat, scumpe, de designer, iar plăcerea aş compara-o cu un ou Kinder. Poate ai surpriza să dai peste o rochie vintage Valentino! (bine, e musai să alegi un SH de calitate, nu o gheretă unde pute a naftalină şi pipi!).
Punctul 2. Nu-ţi permiţi să faci shopping nici măcar la middle brands? Nu-i nimic. Te poţi îmbrăca superb, de la Atmosphere, River Island, TOPSHOP, George sau chiar H&M (de altfel super firme) la preţuri mici. Unde, cum?
La magazinele alea care au în vitrină „orice de la 13 ron”. Fii atentă: în proporţie de 80% găseşti acolo chinezării infecte, însăăă...printre ele, cu etichetele tăiate, o să găseşti hăinuţe de calitate. Sunt produse care au mici defecte, reparabile de altfel, ori solduri. Le vei recunoaşte imediat după calitatea materialului, după croi şi, cum am zis mai sus, etichetele ciopârţite.
Punctul 3. Vânează magazinele micuţe, ascunse pe străduţe lăturalnice, buticurile mai puţin populare. O să te surprindă plăcut!
So, hai să facem nişte smart shopping! Eu mi-am luat azi nişte pantaloni evazaţi din mătase camel, de la Atmosphere. Am dat 30 de ron pe ei.
Cu drag,
d.