marți, 31 ianuarie 2012

Girls, FIGHT!




Pe sistemul „vă rog frumos să vă-mpuşcaţi, insist!”, declar război bărbaţilor de pretutindeni. Doritoarele ce vor să se alăture mişcării sunt rugate să mă contacteze.

Îi iubim, îi adorăm, îi răsfăţăm. Ne apucăm de gătit pentru ei, ne epilăm pe mâini şi ne facem mustaţa, ne alegem lenjerie intimă scumpă şi incomodă, nu dormim decât două ore pe noapte pentru ei şi apoi rupem tubul de anticearcăn, ne prefacem interesate de fotbal şi pariuri, ne tocăm banii prin saloane şi le cumpărăm de ziua lor cele mai frumoase cadouri.

Ca să ce?

Iubito, azi ies cu băieţii, mergem într-un bar cu fum mult, n-are sens să vii. (în cazul fericit în care îţi spune ce face!)

Hai nu mai plânge atât, eşti prea sensibilă! (Să-ţi amintesc când ai lăcrimat suav doar pentru că Barca a luat cupa?)

Am adormit, d-aia nu ţi-am mai răspuns la sms. Era ceva important? (aaa, nu, deloc, tocmai ce-ţi spuneam că mi-e dor de tine, că am avut ceva probleme cu maşina, că mi s-a rupt azi tocul înainte de şedinţă şi că aş vrea să fii lângă mine acum. Mă-ta, mă!)

Iar te uiţi la seriale, nu te-ai săturat? Şi iaaar ţi-ai luat pantofi, hai că deja exagerezi! (Băi praz umblător, când tu te joci ca autistu’ strategie până la 5 dimineaţa şi când o arzi nopţi întregi cu tovarăşii la poker, se pune??? )

Îmi pare rău, azi nu pot să ajung, nu ne vedem. Sunt obosit. (Seriooooos? Hai nu, pe bune! Dar eu când am gătit creveţi cu sos de stridii după reţeta lui Jamie până la 3, doar pentru că te-am auzit că ţi-e poftă, iar a două zi m-am trezit la 7, nu eram obosită? Ratonule!)

Ajung la 7. Te sun. (E 9 fără 10, sunt aranjată ca o un model Victoria’s Secret de la 6, deja mă dor piciorele de la mers pe tocuri prin casă, mi s-a făcut foame şi nu vrei să ştii de câte ori am strigat catalogul neamurilor tale!)

Hai nu te mai văita atât, e o simplă răceală! (şi tu vomiţi, nu ai voce, te zguduie o febră ilegală şi delirezi. Îţi mai aminteşti mă prăpăditule când îţi curgeau ochii şi te ustura în gât şi m-ai rugat să te ţin de mână că tu sigur o să te prăpădeşti de atâta durere şi chin?)

Pentru ce e asta? Merci. Aaa, e aniversarea noastră? Scuză-mă, am fost aşa de prins. (Prins ca laptele bătut??? Idiotule!)

E doar o simplă colegă, ieşim ziua la cafea, stai liniştită, n-am nicio treabă. (Atunci mă laşi să-ţi trântesc telefonul de asfalt dacă îţi mai dă sms la 3 dimineaţa? Sau stabiliţi ce tip de cafea consumaţi a doua zi?)

Weekendul viitor avem teambuilding la mare. Ce porcărie, n-am chef deloc. (Sâmbătă noaptea, suni de noapte bună:  „Ce zici iubito, n-aud, e plictiseală mare, suntem într-un club cu muzică de căcat, e naşpa rău” . Pe fundal: „lasă bă telefonul ală ce eşti papagal, hai la băute şi trimite-o pe blonda aia la mine, îţi ajunge!” SAY WHAAAA?)

Veta, fosta mea, făcea o mâncare delicioasă şi avea aşa un stil de-a găti...(Da mă, şi Gigel, ex-ul, avea un maaaare stil, dar n-are rost să-ţi detaliez că nu vreau să te fac să plângi!)

Şi cred că aş putea să scriu până mâine, ba chiar săptămâna viitoare. Dar vă provoc să completaţi şi voi lista cu chestii care vă disperă. Poate aşa o să vă treacă nervii. Pentru că da, femeile sunt nişte crizate. Dar vina e exclusiv a lor.

Cu drag,

d.

miercuri, 25 ianuarie 2012

Viaţa ca un roller coaster. Te bagi?



Eşti ca în faţa unui roller coaster. Te dai sau pleci acasă. Rişti sau spui „pas”. Trăieşti cu adevărat sau rămâi spectator. Simţi sau alegi să fii sec. E foarte simplu. Aşa că hai, zi-mi, te urci?

Nu îţi garantez că o să-ţi placă, nu o să-ţi garantez că o să merite, poate chiar n-o să mai vrei niciodată. Dar măcar nu vei rămâne cu regretul că nu ai încercat...şi, cine ştie, poate te numeri printre cei norocoşi, iar experienţa asta îţi va schimba viaţa. În bine.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------


Când aveam vreo 8 ani, m-a muşcat un câine lup (Alexandra, remember?). Din fericire a fost ceva minor, noroc cu pantalonii de lână făcuţi de mama, pare-se că i s-au încurcat bestiei caninii în „două pe faţă, două pe dos”!

Dar am rămas traumatizată. Cu o frică groaznică, ce îmi paraliza picioarele, îmi umezea ochii şi îmi făcea inima să bată ca la curse ori de câte ori îmi ieşea în cale vreun patruped, fie că era un tanc de rottweiler sau o hamsie d-aia de-i zice chiuaua. Şi ştiu că în gând îmi ziceam aşa: „Abia aştept să mă fac mare. Atunci nu o să îmi mai fie frică de nimic”.

Şi acum sunt mare. Şi mi-e mai frică ca oricând.

Şi nu de câini.

Mi-e frică de înălţime şi tocmai d-aia ador să zbor cu avionul. Mi-e frică de singurătate, dar mulţumesc zi de zi pentru libertatea de a-mi aparţine. Mi-e frică să nu rănesc, dar am spus „iartă-mă” de multe ori. Mi-e frică să iubesc şi să mă las iubită, dar sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce am. Mi-e frică să nu sufăr, dar adulmec clipa şi mă las pradă ei. Mi-e frică de şefi, de criză, de stres, de facturi, de tuse, dezamăgiri, de alergii, de duşmani dar şi de prieteni, de probleme financiare, de boli, de ziua de mâine, de ziua de ieri, de cataclisme, de iubire, de lipsa ei, neîmpliniri, eşecuri, concedieri, depresii, de oameni, de mine.

Dar pe toate astea aleg să le înfrunt. Am curaj.

Şi...te rog... mă iei de mână?

Cu drag,

d.

luni, 2 ianuarie 2012

Stupid girls in town sau „Atenţie, femeie îndrăgostită!”



Înainte să citiţi textul asta, tineţi cont că şi eu sunt fată. O să fie mai uşor de „digerat”.

Femeia e proastă.

E genială că face aritmetică, geometrie în spaţiu şi rezolvă derivate, are logică şi intuiţie, deschide conserve mai bine ca un bărbat, are soluţii pentru orice şi găseşte răspunsuri şi la întrebările la care nici tata Einstein nu a ştiut să răspundă.

Dar e proastă când iubeşte. Şi da, ştiu că am zis că omul în general e prost când e îndrăgostit, dar m-am răzgândit. Bărbatul nu face parte din categoria asta.

Tu, fato, de câte ori ai adormit cu telefonul în mână, aşteptând să-ţi răspundă el la sms? De câte ori ai tresărit în noapte şi ai luminat ecranul să vezi dacă, poate poate, ţi-a mâzgălit ceva în grabă pe foaia virtuală?

Crezi că un bărbat face aşa ceva? Ţi-ai găsit...îşi trage plapuma în cap, se scarpină unde îl mănâncă mai tare, pune telefonul pe silent, îl aruncă cât colo şi doarme dus, ca un bizon. Nu tu romantisme şi dulcegării, nu sensibilităţi şi stilul nostru de a gândi „sper să raspundă, ca să dea el ultimul sms, să nu pic de fraieră”. Aşteaptă, mamică. Poate mâine pe la prânz să-ţi zică un „bună” leşinat, în cel mai bun caz.

Dar de câte ori a promis şi nu s-a ţinut de cuvânt? Sau la fel de bine pot să te întreb aşa: de câte ori ai fost dezamăgită, dar l-ai iertat?

Dar poveşti d-alea cu „vino tu, eu sunt obosit”, „cumpără tu, mă doare un genunchi”, „găteşte tu, că mă uit la meci”, „pupă tu, că eu sunt figurant” ai auzit? Aş zice că da.

Şi ştiu 3 fete (4, dacă mă pun la socoteală şi eu) care, în anumite perioade ale vieţii lor, au luat trenul sau autocarul şi au mers de la 10 ore în sus ca să îşi vadă iubitul. Şi mai ştiu alte fete care au făcut sacrificii mai mari. S-au certat cu părinţii. S-au lăsat de facultate. Au plecat din ţară. Au renunţat la moşteniri. Şi-au înşelat soţul. Au minţit, au muncit, s-au umilit, au tăcut, au îndurat, şi-au călcat demnitatea în picioare, totul pentru el.

Pentru că, repet, femeia e proastă.

Pentru dragoste, se duce până în pânzele albe. Apoi trece de ele şi se duce şi-n alea căcănii roz. Şi totul în numele sacru al iubirii. BUUUUUULSHIIIT!

Mai sunt şi câteva cazuri în care femeia e deşteaptă. Goleşte carduri cu viteza luminii, un sărut de-al ei costă o rochie, o săptămână de atenţie valorează cât o excursie la Milano, iar dacă vrei să stea un an...un apartament mansardat la mare scrie pe tine! Dar asta deşteaptă mai are un nume...îi mai zice şi heartless bitch.

Aşadar, rămân la concluzia mea. Aşa suntem noi construite. Gândim mult, acţionăm mult, ne strofocăm, ne zbatem, alergăm, ne consumăm, plângem, totul la intensitate maximă.

Pe bune de nu sunt invidioasă pe bărbaţi. Chiar sunt.

Cu drag,

d.