Sănătatea e cea mai importantă. Şi nu e clişeu.

Nu mă scuz pentru că scriu mult mai rar. Nu am de ce. Uneori nu scriu pentru că mi-e lene, alteori sunt mult prea obosită sau nu am timp, uneori nu am chef, sunt tristă sau atât de fericită încât nu vreau să împart cu nimeni.

În viaţa asta nu, nu suntem egali. Nu trăim în aceleaşi condiţii, nu avem aceleaşi conturi bancare, vise, convingeri, planuri, maşini, iubiri sau deziluzii. Există însă un domeniu în care, da, chiar suntem egali. În faţa bolii. Pentru că oricât de bogaţi ar fi unii, şi oricât de amârâţi alţii, că te tratezi la Viena sau la dispensarul satului, durerea tot aia e. Şi, sincer vă spun, doar unii oameni cunosc secretul, leacul tuturor bolilor şi alinarea oricăror suferinţe. Dumnezeu.

Doar El, Drăguţul, îşi pune mila şi tratează orice durere, acolo unde şi medicii se declară depăşiţi, unde omul devine nepuncios.

Iar atunci când pe cel de lângă tine îl doare, indiferent dacă ţi-e drag sau nu l-ai putut suferi din varii motive, îl iubeşti. Eşti lângă el. Pentru că realizezi că nu doreşti răul nimănui, iar suferinţa fizică este o povară nedreaptă pentru oricine.

Aşadar, să ne amintim mai des că vorba „ noi să fim sănătoşi, că le trecem pe toate” este cât se poate de adevărată şi reală. Să nu ne mai stresăm din toate rahaturile, să nu ne mai plângem că nu avem bani de chiloţi de la Sarrieri sau poşetuţe de firmă, că ţi-a zgâriat un idiot Range-ul din parcare, că iubitul a uitat că e aniversarea voastră (cretinul anului, merită totuşi o atenţionare la prima, părerea mea!), că X-uleasca are picioare mai lungi, gene mai întoarse şi o viaţă mai strălucitoare. Dacă nu ai sănătate, poţi să te – faci treaba micuţă - pe toate.

Aşadar, dragelor şi dragilor, cunoscuţi şi necunoscuţi, prieteni şi invidioşi, oameni frumoşi şi nesuferiţi, trişti sau veseli, bogaţi sau săraci, tuturor vă doresc sănătate multă şi ocrotire divină!

Doamne ajută!

Cu drag,

D