Acum când mă prinde
lumea la discuţie, live, pe facebook, la telefon sau oriunde, nu mă mai întreabă
nimeni de sănătate, toată lumea zice „dar pe blog când mai scrii?!?”. E amuzant
şi, totodată, motivant.
Azi v-aş fi scris despre
hateri. Am şi eu câţiva clienţi la poartă, i-am obţinut absolut gratuit, nu mă
întrebaţi cum că nu ştiu, dar n-o să scriu despre ei. Consider că nu merită
nici măcar atât, îmi obosesc tastatura degeaba. În plus, tocmai ce spuneam că
trebuie să fim mai buni. Şi cu 5 secunde mai deştepţi. Indiferenţa doare ca
biciul peste ochi, iar mesajul meu e simplu: „Îmi pare rău, nu ştiu cine
sunteţi, iar tata m-a învăţat să nu bag în seamă necunoscuţii. Auf Wiedersehen!”.
Aşadar, schimbare de
subiect. Oamenii greşiti din viaţa noastră.
Uită-te puţin în
trecutul tău. Fă un exerciţiu simplu de imaginaţie, ia un taxi şi plimbă-te în
ultimii 10 ani din viaţa ta. Amintiri frumoase, chicoteli, baloane colorate,
gălăgie, lacrimi, prăjituri, vacanţe, stres la birou, primul „te iubesc” pe
bune, cină romantică, maşină în service, schimbări radicale în carieră,
eşecuri, drame, clipe d-alea de Mastercard, lasagna cu spanac, plimbare cu
ATV-ul, tatuaj, lecţie de canto, căţelul primit cadou, poate copil, poate
nuntă, poate un eveniment prea trist să fie menţionat. Şi un om greşit.
Da, un om greşit. Care a
fost în viaţa ta o perioadă scurtă, poate lungă. Poate o prietenă, un amic, poate un partener de afaceri, un camarad cu
care mergeai la sală, un iubit sau iubită. Generic spus „iubit”. Că nu l-ai
iubit. Aşa te-ai păcălit, dar ai ştiut mereu că e aiurea. Greşit. Nu.
Niciodată. Deloc.
Au americanii o vorbă
mişto: trust your gut. Dacă traduc mot a mot sună ca la abator, aşă că prefer
varianta metaforică: încrede-te în instinctul tău! O, da.
Momentul ăla inexplicabil,
când cunoşti un om şi ştii din secunda 2 că nu e bun pentru tine. Că relaţia,
indiferent de natura ei, o să sfârşească prost, că n-ai nicio legătură cu
persoana respectivă şi niciun viitor. Şi, totuşi, te bagi. Uneori din
singurătate, alteori din frustrare şi frică, uneori de prost.
Cele mai grave sunt
relaţiile cică „de iubire”. Stai lângă un om pentru că vrei să uiţi pe altul,
stai pentru că proiectezi în el nişte calităţi pe care ţi le doreşti (el nu are
nici măcar 1% din ce plăsmuieşti tu!), rămâi în relaţie pentru că alta n-ai, iar
singurătatea doare, stai cu un om greşit pentru că nu te preţuieşti şi crezi că
altul mai bun nu meriţi.
Când accepţi în viaţa ta
un om greşit comiţi o mare nedreptate faţă de tine. Refuzi să îţi asculţi
instinctul, conştiinţa, te supui de bunăvoie unui procedeu maladiv, care va
avea repercursiuni pe viitor. Scapă de oamenii gresiţi din viaţa ta. Renunţă la
legături bolnăvicioase de prietenie, la relaţiile în care te minţi singur. Fii
sincer! Fii sinceră!
Nu ai nevoie de acei
oameni. Ce e pentru tine greşit, poate pentru altcineva va fi perfect.
Let it go.
Cu drag,
d
IMi place asta si e si foarte adevarata:'' ce pentru tine e gresit, pentru altcineva e perfect!"
RăspundețiȘtergereAi dreptate ,dar nu de fiecare data iti dai seama ca acele persoane nu pot fi prieteni buni si la bine si la rau.Din pacate am cateva experinte in acest,, domeniu,,la inceput au ,,durut,, dar o data cu trecerea timpului,trece si apare o mare problema,reticenta cu care privesti alte persoane,poate sincere si care vor sa devina prieteni si pe care nu ii mai accepti,ii analizezi si intorci asemenea unei pagini dintr-o carte.Am ajuns la concluzia ca in ziua de astazi este total gresit sa mai fi bun si sa ajuti anumite persoane,cateodata te cauta iar cand au anturajul lor nici nu te mai baga in seama inventand tot felul de povesti.M-am saturat sa fiu pe post de back-up.
RăspundețiȘtergere