Fetele bune "n-are" noroc, domne! În dragoste.

Pe lumea astea există fete bune, fete rele şi fete şmechere. Dacă categoriile 2 şi 3 se pot lăuda cu succes în dragoste (dacă n-au, şi-l fabrică, negociază sau iau cu japca), prima categorie e oropsită rău.

Am întâlnit, cunosc, am în jurul meu sau am auzit poveşti despre multe fete bune care sunt singure de ani buni pentru că efectiv nu îşi găsesc bărbatul potrivit sau sunt măritate cu câte un ghiolban autist aka bărbat care nu le apreciază la adevărata lor valoare.

Ce înseamnă fată bună şi fără noroc la măriţiş în concepţia mea? Păi frumoasă, independentă financiar, deşteaptă, poate nu neapărat olimpică la fizică, dar s-o ducă capul, epilată pe mâini şi genul de fată care doarme singură 350 de nopţi pe an la ea în pat (restul de 15 fiind la bunici, părinţi sau alte rubedenii).

Bărbaţii care îmi citesc blogul o să sară ca arşi şi-o să-mi spună că fabulez, că vorbesc despre femeia-dinozaur, dispărută de hăt-hăt! Fals, domnilor! Ştiţi câte asemenea fete există în zilele noastre? Foarte multe! Doar că nu acolo unde le căutaţi voi, adică prin cluburi de fiţe şi mall-uri!

Fetele bune stau până târziu la birou şi îşi respectă deadline-urile. Au performanţe la job şi îşi construiesc cariera cu mari eforturi, nu cu mari deschideri de picioare. Fetele astea îşi plătesc vacanţele singure, merg în ţări pe care oricine şi-ar dori să le viziteze, pe banii lor. Fetele bune sunt coafate, pensate, au manichiura perfectă şi sunt îmbrăcate mişto. Îşi cumpără haine online şi de la ăia „care aduc” pentru că n-au timp de shopping: trebuie să-şi ducă maşina la revizie, căţelul la veterinar şi să-şi plătească abonamentul la telefon.

Fetele bune sunt populare şi curtate, dar refuză elegant avansurile. Visează la marea iubire, la ţinut de mână pe plajă, la clătite făcute împreună cu iubitul, sâmbăta dimineaţa. Pe astea nu le cumperi cu Mastercard, ci cu sufletul. Şi tot fetele astea bune, de cele mai multe ori, ajung să se cupleze cu nişte tăntălăi care habar nu au să le aprecieze. Pentru că n-a fost idiot ala care-a zis: „când eşti bun, eşti luat de prost!”.

De curând, un prieten îmi spune: „M-am despărţit de ea. E o fata de nota 10, alta ca ea nu mai găsesc, nu am ce să-i reproşez mă, dar eram de 6 ani împreună şi ea voia să ne mutăm împreună. Şi parcă nu sunt pregătit. Ştiu că o să regret mai târziu dar...”. Când o să vină momentul ăla, o să-i împrumut făcăleţul meu. Şă-şi dea cu el în dinţi. O să simtă nevoia!

În concluzie, fetele bune ajung în Rai, fetele rele ajung unde vor ele: în inima şi portofelul bărbatului. Întrebarea e alta: or exista cursuri  „How to become a bad girl in 50 steps”? Ştiu câteva fete care ar vrea să încerce. Şi poate aşa o veni şi norocul în dragoste.

Cu drag,

d

PS. Nu e chiar asa groaznic fără cont de Facebook!