Ţie cum îţi bate inima?

Omul nu suferă de foame, frig, durere de măsele sau şale aşa cum suferă din dragoste.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Telenovelele alea cu Rosalinda şi Jose Armando sunt siropoase şi penibile. Dar guess what? Astea joacă la pitici, viaţa la prima ligă. E şi mai rău în realitate.

Când te îndrăgosteşti eşti şi orb, şi prost, parcă toate relele lumii s-au strâns la tine. Dar când îi vezi moaca aluia sau aleia, după caz, când te pupă şi te smotoceşte şi-ţi aruncă un „iubito” sau „iubitule” te bucuri că eşti prost. E singurul caz în viaţa când eşti mulţumit cu starea asta.

În postarea de faţă, nu am un subiect concret. E despre dragoste. Şi cum subiectul asta e atât de complex, confuz şi cretin (triplu C!), pot să aberez în voie.

Fiecare dintre noi are pe cineva special. Un El sau o Ea. Că e al tău de acasă, că a fost al tău şi acum e al altcuiva, că nu l-ai avut niciodată dar ţi-ai dorit, că e Gelu, Mimi, Pichi sau Muchi, e the special one. Singura persoană care ţi-a atins şi sufletul, nu doar pielea.

E omul care ţi-a făcut pulsul să alerge periculos cu 300 km/h,  care ţi-a oprit respiraţia nepermis de mult, care ţi-a plimbat inima pe traseul stomac-esofag de mii de ori, omul ala lângă care timpul stă. Şi stă. Şi în jurul tău se amestecă tot, nu vezi, nu auzi, nu respiri. Doar simţi.

Dacă îl ai acasă, eşti norocos. Dacă l-ai avut şi nu-l mai ai, bucură-te de ceea ce a fost. Dacă nu l-ai întâlnit niciodată, caută-l. Că merită.

Pentru că noi toţi prea ne dorim tipare. Femeile vor bărbat sexy, înalt, inteligent şi cu conturi grase. Dar dacă nenea asta e bun ca unul decupat din calendare, dar nu te face să vibrezi şi ai impresia că stai lâng-o franzelă? Dacă gagica aia bunăciune şi cu picioare lungi e la fel de insipidă şi fadă ca o mâncare de regim?

Poate-ar trebui să căutăm altceva, nu doar carcase frumoase. Poate trebuie să ne schimbăm reperele, să ne setăm GPS-ul inimii cu alte coordonate. Pe heart mode.

Ştiu că nu sunt foarte coerentă în ceea ce scriu...sunt obosită. Dar voi sunteţi nişte deştepţi şi pricepeţi şi fără note de subsol.

Sunt curioasă...tu ai simţit vreodată că te scurgi în braţele cuiva? Că aerul dintre voi se striveşte, că pulsul duduie şi-l auzi ca la Ipod?

Eu da.

Cu drag,

d.