miercuri, 25 ianuarie 2012

Viaţa ca un roller coaster. Te bagi?



Eşti ca în faţa unui roller coaster. Te dai sau pleci acasă. Rişti sau spui „pas”. Trăieşti cu adevărat sau rămâi spectator. Simţi sau alegi să fii sec. E foarte simplu. Aşa că hai, zi-mi, te urci?

Nu îţi garantez că o să-ţi placă, nu o să-ţi garantez că o să merite, poate chiar n-o să mai vrei niciodată. Dar măcar nu vei rămâne cu regretul că nu ai încercat...şi, cine ştie, poate te numeri printre cei norocoşi, iar experienţa asta îţi va schimba viaţa. În bine.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------


Când aveam vreo 8 ani, m-a muşcat un câine lup (Alexandra, remember?). Din fericire a fost ceva minor, noroc cu pantalonii de lână făcuţi de mama, pare-se că i s-au încurcat bestiei caninii în „două pe faţă, două pe dos”!

Dar am rămas traumatizată. Cu o frică groaznică, ce îmi paraliza picioarele, îmi umezea ochii şi îmi făcea inima să bată ca la curse ori de câte ori îmi ieşea în cale vreun patruped, fie că era un tanc de rottweiler sau o hamsie d-aia de-i zice chiuaua. Şi ştiu că în gând îmi ziceam aşa: „Abia aştept să mă fac mare. Atunci nu o să îmi mai fie frică de nimic”.

Şi acum sunt mare. Şi mi-e mai frică ca oricând.

Şi nu de câini.

Mi-e frică de înălţime şi tocmai d-aia ador să zbor cu avionul. Mi-e frică de singurătate, dar mulţumesc zi de zi pentru libertatea de a-mi aparţine. Mi-e frică să nu rănesc, dar am spus „iartă-mă” de multe ori. Mi-e frică să iubesc şi să mă las iubită, dar sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce am. Mi-e frică să nu sufăr, dar adulmec clipa şi mă las pradă ei. Mi-e frică de şefi, de criză, de stres, de facturi, de tuse, dezamăgiri, de alergii, de duşmani dar şi de prieteni, de probleme financiare, de boli, de ziua de mâine, de ziua de ieri, de cataclisme, de iubire, de lipsa ei, neîmpliniri, eşecuri, concedieri, depresii, de oameni, de mine.

Dar pe toate astea aleg să le înfrunt. Am curaj.

Şi...te rog... mă iei de mână?

Cu drag,

d.

3 comentarii:

  1. Esti geniala! Chiar si intr-un post atat de profund inserezi cateva glumite ca sa fii sigura ca plecam de aici cu zambetul pe buze:x

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca ai ales sa ai curaj, frica va disparea incet si sigur! In fond, majoritatea fricilor noastre sunt "creatie proprie" ! Noi nu ne-am nascut decat cu frica de cadere si frica de intuneric ! ( asa am citit undeva)In rest...sunt frici prefabricate si, in concluzie, nu trebuie luate in serios ! Fricile nu ne lasa sa evoluam ca oameni! Deci, jos frica, braveheart !

    RăspundețiȘtergere
  3. si ce te mai pisa bunica mea sa te afume cu par de la caine sa ti treaca sperietura.....sa scrii mai des, iti ador post urile :*

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta