vineri, 21 decembrie 2012

Viata ca un cozonac




Viaţa asta e un mozaic de zile fabuloase şi zile de căcat. Într-o miercuri toate îţi merg bine, prinzi verde la semafoare, iei biscuiţi la promoţie, faci o învârteală şi-ţi ies şi ţie 30j de ron, mănânci o ciorbă de perişoare ca la mama acasă, primeşti un mesaj de la iubit sau iubită care-ţi taie răsuflarea şi-ţi face inima să bată ca la cursele de cai (chiar dacă textul constă în 5 cuvinte scurte. Alea înseamă tot), faci o treabă bună la muncă şi te laudă poama acră de şef, în faţa colegilor.

Dar vine o zi de joi de-ţi vine să-ţi legi de gât Statuia Libertăţii, Ateneul şi vreo 2 căruţe şi să te arunci în gârlă (pentru că e apa mică şi vrei doar să faci impresie, nu să mori ca prostu’). Pentru că toate lucrurile merg anapoda, totul e gri, e urât, e trist, e dramatic, banii n-ajung, afară e ger, omătu’ e mare, covrigii n-au mac destul, iubitul nu sună, iubita o arde suspect de vreo 2 săptămâni, te doare un deget, te supără şalele, ai vârsat cafea pe cea mai frumoasă bluză şi Moş Crăciun nu există. Asta e cel mai grav.

Pentru că aşa e viaţa asta, parcă-i un cozonac d-ala gras şi aburind de care ţi-e poftă, dar în care deseori găseşti coji de nucă de-ţi rupi măselele şi bombăni d-alea cu neamuri, în timp ce-ţi masezi energic falca. Mai stai câteva minute şi mai iei o îmbucătură. Cu frică aşa, dar merită! Ai nimerit-o bine, iar coca aia fragedă cu nucă e delicioasă ca zilele bune!

Noroc că zilele bune se împletesc cu alea nasoale, şi uneori, doar uneori, Doamne Doamne pune la super-ofertă mai multe zile marfă. Şi atunci simţim şi noi fericirea. Şi taaaaaare bine mai e!  

În ceea ce mă priveşte, am diplomă la avansaţi, sunt campioană când vine vorba de paharul vieţii. Chiar dacă el e 90% plin, eu tot gol îl văd. Sunt pretenţioasă, perfecţionistă, puţin cialapa. Probabil e cazul să-mi schimb lentilele de contact.

La tine cum e? Eşti optimist din ala incurabil sau un bacovian modern?

Cu dragoste,

D.

Un comentariu:

Părerea ta