Mă gândeam...de ce am
făcut blogul asta? Ajută pe cineva ceea ce scriu? Dar pe mine? A fost o nevoie
sau un moft? De ce scriu? Mi-am răspuns singură între timp.
Nu obişnuiesc să citesc
alte bloguri. Nu am timp. Ştiu însă că există câteva populare pe la noi, cu
zeci de mii de fani pe pagina de Facebook, precum cel al unei domnişoare care
postează undercover sub un nume primordial. Chapeau pentru realizări, nimic de
zis, dar eu una n-am reuşit să străbat cu privirea, nici măcar aşa pe diagonală, mai mult
de 2 fraze dintr-o postarea de-a ei. O fi sublim ce scrie ea de o plac aşa
mulţi oameni, dar eu n-am putut şi basta. M-a pierdut, m-a plictisit de la al
4-lea cuvânt. Şi atunci am înţeles. Scriu pentru mine. Scriu aşa cum sunt, cum
simt, cum cred şi cum vreau. Fac asta ca să mă deconectez şi ca să...mă întâlnesc
cu voi, voi aştia mici şi drăguţi care îmi scrieţi mesaje că vă regăsiţi în
rândurile mele. D-aia scriu.
Blogul e ca o casă fără
uşă. Eu zugrăvesc pereţii în stilul meu. Cine vine şi-i place ce vede, rămâne
prin preajmă. Cine nu, ura şi la gară! Iar alţii trec pe lângă şi intră pe următorul
blogspot. Iar eu, în acest moment, stau la mine acasă şi nu am chef să vizitez
pe nimeni. Pentru că nu mă interesează viaţa nimănui, nici părerile şi nici
frustrările lor. Le am pe ale mele. Şi-mi ajung.
În medie, la o postare,
am cam 500 de unici, n-am nicio greaţă să spun asta public. Nu alerg la
Olimpiadă, deci nu ţintesc primul loc. Feedback pentru scrierea mea, cam 20%
dintre cei care intră. Şi tare sunt curioasă cine sunt restul! Cu siguranţă
sunt mulţi necunoscuţi, dar şi mai mulţi sunt ei, cei care stau pitiţi pe
platforma asta albastră de FB, care par inactivi dar totuşi ştiu toooooot ce mişcă.
Ana? Anca? Mădălina? Costi? Dragoş? Cristiana? Georgi? V-am priiiiiins, şmecheriţilor! Cine nu
e gata, îl iau cu lopata!
Inspiraţia pentru ceea
ce scriu? De nicăieri şi de peste tot. Nu mă cenzurez şi nici nu mă gândesc să
scriu ceva să dea bine. Poate să dea şi rău, nu mă interesează. Voi nu
observaţi ce dubioasă sunt? Azi o ard cu postări lacrimogene, bombonele şi
rosalinde, mâine trântesc o porţie de rânduri piperate, ca mai apoi să redevin
o sensibilo-patetico-artistico-vanilato-daiana.
Chiar aşa, poate ar fi
cazul să vă întreb şi pe voi, colocatarii mei de blog: ce-aţi vrea surori şi
fraţi să citiţi acilica, pe prispa casei mele, la umbra logo-ului bătrân?
Xoxo sau, în traducere
liberă, pupări şi îmbrăţişări!
d
mie imi place asa cum scrii...fii tu si doar tu! si eu ma gandeam sa imi fac blog, ma gandeam ca e o chestie asa, ca un job, dar...studiind putin problema, mi-am dat seama ca e un job...dar mai mult voluntar...si apoi trebuie sa mai punem si ceva in farfurie. Chestia e ca imi place sa scriu...si daca as face-o, as proceda exact ca tine; as scrie despre mine, despre problemele mele si solutiile lor, despre VIATA mea. Cui nu-i place...vorba ta, Ura si la gara :)) sau pe alt blog...ca e de unde! pupici
RăspundețiȘtergerenu-mi trece prin minte un subiect anume; orice scrii ma binedispune! ramy moraru
RăspundețiȘtergereDraga Diana,
RăspundețiȘtergereTe citesc de cate ori am ocazia, dau like pe FB, ca sa stii ca te-am citit, cu mici exceptii - cand stau cu pagina blogului deschisa cateva zile si cand apuc sa citesc ce ai scris, nu mai gasesc postarea de pe FB. :)
Tu stii deja ca scrii frumos, iar noi te citim cu drag, spune cand vrei feedback si iti las un comentariu... sa stii ca am trecut pe aici. Scrie despre ce iti place tie, poti sa postezi si poze, ca ai destule frumoase, impartaseste cu noi franturi din ceea ce traiesti tu.
Mai tii minte pisica mea cu coada stufoasa? (cum a sunat)
Sper ca ai moderare la comentarii. :)
Te pup,
Mama lui Alex :)
imi place cum scrii...ar trebui sa o faci mai des...esti foarte amuzanta si ma binedispui...dar deloc nu mi-a placut sagetica plina de venin catre jurnalul evei...abordeaza alt gen...si multi se regasesc in textele ei...
RăspundețiȘtergerePisi mic, vreau sa fii pe bune, sa dai nume , nu doar aluzii intortocheate, sa scrii si despre lucrurile zilnice, gen job sau intamplari mai ciudate, nu ca nu ne-ar place povestile de amor:))
RăspundețiȘtergereOrice scrii tu ne place, ne place, ne place, place, placeee !:))
RăspundețiȘtergere