Nu ştiu voi, fetele care
mă citiţi, cum sunteţi, dar eu sunt gurmandă. Aşa m-a născut mama mea. Aşa m-a
crescut mamaia mea. Aşa mă iubeşte bărbatul.
La mine nu vii dimineaţa,
la prânz şi cină cu 2 frunze de salată. O, nu! Vreau un mic dejun frugal cu
lapte, miere, croissant proaspăt şi gem de caise. Mie îmi place ciorbica
dulcişoară, cu legume tăiate julien, ce plutesc fericite lângă mingiuţe
dolofane de carne tocată. Adică ciorbă de perişoare, în traducere liberă. Dă-mi
să savurez creveţi rozalii, crocanţi, alintaţi cu unt şi aromă de usturoi,
acompaniaţi de un sos fin şi cremos de parmezan. Un spanac delicat, cu fulgi de
bacon crispy şi smântână lichidă o să-mi faci papilele gustative să jubileze de
încântare. Să vină la mine farfurii doldora de bruschete cu pomodoro şi
busuioc, rotocoale grăsune de caşcaval pane, vită în crustă de mac, struguri şi
sortimente alese de brânzeturi franţuzeşti, humus delicios cu muguri de pin
crocanţi, sărmăluţe în voi de viţă aliniate ca la apel! Să nu uităm de slănina
alintată cu solzi de ceapă roşie, pudrată cu sare de mare şi alături, aburindă,
o chiflă rumenă cu susan.
Ştiţi cum face veveriţa
aia nebună din Ice Age când vede ghinde peste tot? Aşa sunt eu printre
deserturi. Totul se desfăşoară în slow motion, clipesc cu încetinitorul, iar în
jurul meu, pe norişori de bezea, plutesc eclere cu cafea, tarte cu vanilie
parfumată şi fructe suculente, prăjituri păcătos de bune cu migdale şi sos
caramel, cozonaci aburinzi, gogoşi pudrate cu zahăr farin, macarons în culorile
lavandei, brioşe cu miez fierbinte de ciocolată, plăcinte cu brânză dulce,
mere, scorţişoară, alune, totul într-un paradis al simţurilor şi al gusturilor
divine.
Aşadar, când vine vorba de
mâncare, n-am naţionalitate. Sunt fiica ploii. Îmi place şi ciorbiţa de fasole cu afumătură, dar savurez pe dată şi
o supă fiţioasă de cozze. Dau gata salata de vinete combinată cu telemea de
oaie şi roşii, dar şi o porţie delicioasă de labneh cu usturoi şi mentă,
fatoush şi halloumi. Mă delectez cu o porţie de zahăr ars dar mă înnebunesc
după kataif. Păpica e gustoasă, minunată, o plăcere a vieţii.
Pe principiul „mai bine
să-mi fie rău, decât să-mi pară rău”, din cauză că sunt o pofticioasă fără
leac, nu o dată în viaţă am mâncat ca o...gazelă supraponderală. Finalul? Am sfârşit prin a mă delecta cu o
folie de Colebil, în timp ce rosteam, spăşită, imnul cel-niciodată-respectat: „Data
viitoare ma potolesc, nu mai mănânc ca un mamut!”.
Cât despre dietă...nu.
Că nu poate fata. Când văd că Domnul Cântar urlă că-i rup spinarea când mă urc
pe el, atunci mai reduc porţiile, tai pâinea din alimentaţie, scot cartofii şi
făinoasele, plus puţin sport, de control aşa. Şi cam atât!
Voi, fetelor?
Mâncăcioase sau sclifosite? O ardeţi cu salată verde şi apă cu lămâie sau
mâncaţi, cot la cot cu bărbaţii voştri, o porţie zdravănă de coaste de porc cu crustă caramel şi sos de maioneză
cu usturoi şi rozmarin?
Cu drag,
d
Postarea asta m-a uns pe suflet! (si pe stomac, sa zicem) :P Nu de alta, dar daca nici eu nu-s cu poftele in vene, atunci... Si sa mai zic ca, exact acum, la cuptor se imbina niste arome de cartofi, ciuperci, ardei gras, piept de pui si smantana? Ah, Diana, postarea asta ma face sa dau cuptorul pe turbo power, dar nu pot! Mai am vreo 20 de min de asteptat pana gratinez si sa vezi apoi nebunie!!!
RăspundețiȘtergereramy moraru: sunt pe principiul "i'm on a seafood diet.i see food and i eat it!" :) nu pot adormi linistita daca nu mi-am planificat ce mananc a 2-a zi.traiesc pt a manca!!!!!!!!
RăspundețiȘtergere:))))) Super postare, mi-ai facut o pofta de ... de toate :))
RăspundețiȘtergereSi eu sunt tot mancacioasa.
Pupici.
M-am ingrasat 2 kile citindu-ti articolul!:)))
RăspundețiȘtergere