Despărţirile dor. Iubeşte-mă la nesfârşit!

Nu te învaţă nimeni cum să treci peste o despărţire. Nu există un manual. Nu există cuvinte care să panseze rănile, culori care să umple abisul din inimă, gânduri care să limpezească haosul din minte. Atunci când te desparţi de fiinţa iubită, durerea e atât de vie încât o poţi atinge. Are forma amintirilor tale. Şi miroase a gheaţă, şi-a păsări negre. Iar timpul stă pe loc. Fiinţa ta pluteşte inertă şi-ţi auzi sângele cum clocoteşte şi strigă numele ei. Sau al lui. Şi-ai vrea să-ţi dizolvi sufletul, şi carnea, şi întreaga făptură. Poate aşa vei reuşi să nu mai simţi.

Fiecare despărţire e un dans macabru al iubirii.

Atunci când pierzi omul iubit, o părticică din tine pleacă cu el. Pentru totdeauna. Şi e o mare tâmpenie să credem că locul acelei persoane va fi, vreodată, umplut de altcineva. Pentru că nu-i aşa. Fiecare poveste de dragoste pe care o trăim, atunci când se sfârşeşte, lasă un semn etern, unic, infailibil.  Un „X” scrijelit în scoarţa fiinţei, scris de voi amândoi, ţinându-vă pentru ultima oară de mână.

Şi după ce pleacă, eşti obligat să uiţi. Iei amintirile, şi visele, şi nopţile de dragoste şi le arunci într-o cămară din suflet, ca pe nişte daruri preţioase, dar vechi, de care trebuie să scapi. Le săruţi încă o dată, le aşezi cu grijă pe rafturi, te îndepărtezi şi le priveşti. Îţi iei adio. Închizi uşa şi pui lacăt din lacrimi.

Iar apoi o iei de la capăt. Începi uşor, cu primul pas. Înveţi să respiri fără ea. Înveţi să respiri fără el.

Şi aştepţi să vină primăvara în viaţa ta. Şi speri să dureze la nesfârşit.

Cu drag,

d

Acest text scris de Diana Sorescu este protejat prin Copyright. Reproducerea integrală sau parţială, fără citarea sursei şi link către blog, reprezintă o încălcare a legislaţiei cu privire la protecţia proprietăţii intelectuale şi se pedepseşte penal sau civil în conformitate cu legile în vigoare.