Să-ţi iubeşti bărbatul
vine la pachet cu altă bucurie. Să-i urăşti fosta iubită. Cam ăsta e mersul lucrurilor. Vă întâlniţi, apar sclipicirea, îndrăgosteala, turma de fluturi şi
toate cele aferente unei frumoase şi leşinătoare poveşti de dragoste. Nimic nu
contează, sunteţi doar voi pe lume, ba chiar şi-n galaxie.
Şi după ce trece
mahmureala aia de parcă te-a lovit Eminescu peste ochi cu toate poeziile, iar
Shakespeare ţi-a injectat amor pe venă, apare luciditatea. Momentul ala când
realizezi că îl iubeşti, că-l găseşti simpatic şi când se scarpină în nas, când
te emoţionezi şi ţi se activează sentimentul matern doar dacă îţi zice că-l
doare burta şi-ţi cere un Furazolidon.
Şi atunci realizezi că
nu eşti tu prima la nimic. A mai mângâiat şi părul alteia, s-a mai trezit
cândva dimineaţa şi-a sărutat alte buze, a mai spus „te iubesc”, a mai leşinat
de dorul altei femei. Şi atunci se instalează starea ŞGCF (şoc, groază şi „cine-i
fufa?!”).
Şi pentru că noi,
domnişoarele, suntem nişte micuţe Poirot în străfundurile noastre, imediat aflăm cine a fost ea. Fosta mare iubire. Pac, pac şi-i facem CV-ul: cum o
cheamă, câţi ani are, cât poartă la picior, dacă are sânii naturali sau
silicoane, dacă i-au ieşit toţi molarii de minte şi cu ce se ocupă în prezent.
Şi, na belea, după toată această istovitoare operaţiune, începe jalea şi mai
mare, cu întrebări mistuitoare: „oare are picioarele mai lungi ca mine?”, „oare
ei doi cum se alintau? Îi zicea şi ei „maimuţică grasă cu ochii turbaţi?”, „de
ce s-au despărţit?”, „oare îşi mai vorbesc când nu ştiu eu, îi mai dă sms de
ziua ei de naştere?”, „Oare o mai iubeşteeee?”. STOP. FRÂNĂ. PAUZĂ. HO CU TATA.
Toate aceste întrebări,
temeri, frustrări şi dileme sunt inutile. Degeaba. Vax albina. Şi toate au un
singur răspuns: dacă acum e cu tine, dacă mâine dimineaţă se trezeşte lângă
tine şi-ţi pupă ochii aia somnoroşi, dacă tu îi simţi parfumul şi-i dai şosete
curate să meargă la muncă, atunci e al tău. Şi eşti a lui. Şi aia care a fost înaintea
ta înseamnă că a luat 3 de „NU” ca la X Factor şi e istorie. Deci bucură-te. (Mai naşpa e dacă iubitul tău a fost părăsit. Acolo pot exista reminiscenţe dubioase! A se cerceta problema!)
Şi eu sunt fosta mare
iubire a cuiva, iar actuala lui mă iubeşte ca prafu-n ochi. Nefondat. Dar n-am
să-i mănânc mierea lui Bamse şi pot recunoaşte că m-au încercat şi pe mine
cândva sentimente cordiale (not!) pentru o Cosânzeană ieşită din peisaj. Dar, cu toate
astea, atunci când realizezi că prezentul îţi aparţine, iar el e în prezent, nu
poţi decât să zâmbeşti.
PS. Soro, fii sinceră, tu când ai
verificat ultima oară contul de Facebook al fostei lui? J
Cu drag,
Di
So true...Bafta,soro!
RăspundețiȘtergereChiar ieri, my dear! Chiar ieri...:D
RăspundețiȘtergereBineeeeee, Aurora!
RăspundețiȘtergereAh, bine ca mi-ai amintit...ia sa-l verific, nu l-am mai verificat demult! :D
RăspundețiȘtergereFoarte tare si foarte really ce ai scris tu aici! Bravo, soro! You are the best!
RăspundețiȘtergereFunny, but interesting! :)
RăspundețiȘtergerete astept si aici :D
http://agapescu.blogspot.ro/
Haha, chiar mi-a placut articolul tau! Am trecut si eu prin ŞGCF, e teribil de josnic si totusi atat de normal, iar faptul ca e ceva normal face situatia si mai tulburatoare. Numai ca eu ma manifest mai mult agresiv cand vine vorba de asa ceva, nu-mi ramane loc de vizualizat profilul ei, incep sa atac si sa ii invadez profilul domnisorului cu tot felul de dulcegarii ca sa vada fosta lui ca imi apartine :D.
RăspundețiȘtergereFoarte sincer!Apreciez mult oamenii ca tine:)E bine de stiut cum gandesc fetele, mai trec pe la tine.
RăspundețiȘtergerefoarte tare articolul.;)
RăspundețiȘtergereM -am amuzat copios si i -am citit si iubitului meu! Recunosc ca am trecut si eu prin fazele mentionate mai sus! nota 10 pt fraza cu x Factor:-))))
RăspundețiȘtergereadelinaboie.blogspot.ro
Foartee taree tot ce scrii ! Te felicit din suflet!
RăspundețiȘtergereMai, dar tu esti buna rau la scris! Felicitari maxime!
RăspundețiȘtergere