Play the song and read
Sinopsis
Am ştiut de la început
că nu rămâi. Tu eşti liber, aşa ai fost mereu. Îţi plac maşinile puternice,
vinul vechi şi buzele fragede. Mereu altele. Nu ştiu ce-a fost în mintea mea,
de obicei sunt calculată şi raţională, nu-mi place să simt emoţii pe care nu le
pot controla, nu suport să intuiesc deznodământul dramatic cu mult înainte ca povestea să se contureze. Dar tu mi-ai dat peste cap principiile, orgoliul,
lumea întreagă. Nu m-am putut opri. Era ceva în privirea ta, ca o lumină, ca o
flacără decadentă, o dorinţă nefirească, obraznică, o vrajă păgână.
---------------------------------------------
Mă doare. Mă doare
prezenţa ta mai rău decât lipsa ta. Paradoxal, nu? Eşti groaznic, când mă săruţi
îmi respiri sufletul, mâinile tale muşcă din mine, îmi frângi coapsele, şi
umerii, şi sânii. Privirea ta mă arde, zâmbetul mă ameţeşte, iar cuvintele pe care
mi le spui, oh, dulci minciuni, mă sedează fără milă. Eşti ca un drog pe care-l
cer, îl râvnesc, îl ador, dar care mă distruge lent, în culori.
„Lasă-mă. Te rog. Mi-ai transformat viaţa
într-un noapte fără sfârşit. Sunt dependentă, frugală, patetică, o marionetă în mâinile tale. Uită-mă, lasă-mă, lasă-mă, lasă-mă...” am urlat la
tine. Îmi ardeau buzele, iar lacrimile se rostogoleau nebune pe obrajii pe care
i-ai alintat de atâtea ori.
„Eşti un copil. Tu nu ştii
ce-mi ceri. Maria...”. Şi clipeai rar, cu genele tale planturoase, grele, ce
umbreau ochii de ştrengar.
„Pleacă... te rog să
pleci...” am spus printre suspine, cerşind îndurare. Şi ai plecat. A fost cea
mai clară dovadă de iubire pe care am primit-o din partea ta.
----------------------------------------------
Te-am zărit în mulţime.
Aerul din cameră mă sufocă deja, petrecerea a devenit un chin. Încerc să mă
retrag elegant. Rochia mea Dior a devenit incomodă, e prea lungă, mă împiedic,
vreau să fug, îmi vine să o rup, o detest în momentul asta! „Îmi e atât de dor de tine, Maria...” îmi şopteşti suav, în timp ce îmi treci uşor o şuviţă după ureche. Mi-ai îngenuncheat sufletul. Mi-ai despicat
inima în două. Porţi un pulover fin de caşmir, verde ca menta, şi un parfum
greu, opulent, săţios, cu aromă de iarnă. Aş vrea să-ţi răspund, dar n-am
putere. Mi-ai tăiat răsuflarea. Închid ochii pentru o secundă, doar o secundă, ca
să savurez intensitatea cuvintelor tale. Şi îi deschid. Femeia cu păr blond te
ţine de mână. E fericită, râde zgomotos şi te soarbe din priviri. Mi-e milă de ea, încă n-a aflat.
Eşti doar un drog nenorocit. Numele tău e Iubire.
The end.
Cu drag,
di
Mă doare prezenţa ta mai rău decât lipsa ta. Paradoxal, nu?
RăspundețiȘtergere---
Da, dar si foarte adevarat! frumos scris
geniala esti xoxo :) d unde e citatul scris ? ador astfel de carti ,mi-as da toate lacrimile pe astfel de povesti :)
RăspundețiȘtergereDraga Ea, textul imi apartine in intregime, nu exista citate preluate din vreo carte :)
RăspundețiȘtergereas vrea sa citesc o astfel de carte ... esti ft buna , scrie una repede :)
RăspundețiȘtergereFelicitari ! Sper sa se materializeze intr-o carte. Cu siguranta ar fi pe lista mea de cumparaturi ;)
RăspundețiȘtergere