E 03:41. Ceasul cu afişaj neon mă hipnotizează. Mă uit cum clipesc punctele ce despart orele de minute. Parcă trec ani. Respir cu ele, sacadat şi greoi. 03:42. Cămaşa ta miroase a parfum şi minciuni. E parfumul meu. Onctuos şi neastâmpărat, cu vanilie neagră. Mă doare în capul pieptului. 03:43. Cearşaful îţi acoperă trupul frumos...dormi aşa liniştit. Te mângâi cu privirea. Păstrezi pe piept semnele iubirii noastre frugale.03:44 Îmi aud inima cum bate. Îmi vine să râd isteric, e nefiresc ce simt. Aş opri timpul în loc, vreau sa îngheţ secundele, şi lacrimile. 03:45 Îmi ard buzele. Buzele pe care ţi le aduc ofrandă zi de zi, şi pe care le primeşti cu satisfacţie. Ştii că ţi se cuvin, că sunt sunt ale tale, aşa cum sunt şi eu.
Nu mă mai uit la ceas.
Nu vreau să ştiu clipa.
„Te doresc. Iar şi iar.
Deja îmi lipseşti. Te aştept joi, după cină. Ela”.
Am citit mesajul la
nesfârşit. Ştiu fiecare literă, fiecare nenorocită de literă. O cheamă Ela.
Ela. O cheamă Ela. Mă sufoc, mă îneacă noaptea asta, mă sfâşie literele. E, şi
L, şi A. Luminez încă o dată ecranul telefonului, sms-ul e acolo. Şi-mi roade
sufletul, mă arde. Apăs Delete, nu suport să mai văd invitaţia neruşinată,
declaraţia ce mă face să-mi închipui atât de multe, cum o dezbraci, cum îi
alinţi coapsele, cum o faci a ta. Închid ochii şi strâng genunchii la piept.
Port cămaşa ta, care foşneşte şi taie aerul greu din camera de hotel. Miroase a
vanilie. Plâng
înfundat, cu lacrimi grele şi reci, ca valurile de noiembrie. Sunt
fericită. M-ai salvat.
„E doar un joc. Un moft.
N-aş vrea să te implici în relaţia asta, pentru că nu vreau să suferi. Nu sunt
capabilă să-ţi ofer dragostea pe care ţi-o doreşti, pe care-o meriţi, sufletul
meu e gol, ce nu înţelegi? Nu ştiu să iubesc, nu ştiu. Iartă-mă. Sunt doar o
ticăloasă fără inimă”. Şi fumul de ţigaretă o adora, învăluind-o într-o perdea aromată.
„O să te fac să mă
iubeşti, Maria. O să vezi...”.
„Eşti un copil prost. Şi
arogant. Mă faci să râd!” spuse ea zâmbind sfidător, în timp ce-şi înfăşura
trupul gol, cu forme de zeiţă, în halatul moale.
„O să vezi...”
Era atunci luna mai.
cu drag,
d
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta