Ne schimbăm. De la an la an, de la clipă la clipă.

Ne schimbăm culoarea părului, stilul vestimentar, locul de muncă. Schimbăm strada pe care locuim, forma sprâncenelor, gusturile culinare, maşina, schimbăm cardurile, destinaţiile de vacanţă. Şi ne schimbăm iubirile.

Noi, oamenii, suntem în continuă mişcare, schimbare, tranziţie. Suntem vii, la fel ca anotimpurile.

Acum doi ani adorai piureul, astăzi l-ai dat pe cartofi prăjiţi. Hainele imprimate şi nuanţele tari din garderoba ta au fost înlocuite de ţesături monocrome, minimaliste. Îngheţata de fructe de pădure a ajuns pe locul doi, cea cu nuci macadamia, un nou sortiment, este în topul preferinţelor tale. Ieşirile în faţa blocului cu amicii şi-au pierdut farmecul, acum te simţi mai bine când dai o tură cu motorul, de unul singur. Nu-ţi mai place bretonul şi nici părul brunet, eşti şaten auriu de 3 ani. Azi eşti mămică de fetiţă şi-o adori, iar în urmă cu ceva timp, când cluburile erau pasiunea ta, spuneai că meseria de mamă nu-i de tine. Ţi-ai jurat că nu calci în Vama Veche pentru că nu-i stilul tău, acum stai pe nisip, cu tălpile goale, iar capul ţi-l sprijini pe umărul ei.

Ne schimbăm. Ne transformăm. Ne metamorfozăm. Orice eveniment, fericit sau dureros, îşi lasă amprenta iremediabil asupra fiinţei noastre. Suntem un aluat frământat de mâinile vieţii.

Erai alta acum trei ani. Stăteai lângă un bărbat pe care astăzi îl renegi. „Ce Doamne iartă-mă a fost în capul meu să am o relaţie cu el? Oare ce vedeam la el? Nici ochii lui nu-mi plac, nici felul cum vorbea, nici măcar numele de familie...”. Poate că alegerile din trecut nu trebuie judecate din perspectiva zilei de azi. Anii au trecut, păsări au zburat, lacrimi s-au scurs, nimic nu mai e cum era. Erai alta.

Când a plecat, ai crezut că lumea s-a stins. Era beznă în sufletul tău, iar durerea era zgomotoasă, urla ca un animal prins în lanţuri. Ai fi putut să plângi, şi-ai fi vrut. Doar că mândria de bărbat nu ţi-a permis să faci asta. Atunci ai realizat că e definitiv. Că a plecat şi asta-i tot. Că a luat cu ea şi o bucată din tine când a închis uşa. Şi ţi-ai dat seama că ai greşit, şi că totul are un preţ. Astăzi, după 4 ani, ai învăţat regulile fericirii. Şi ale fidelităţii. Te-ai schimbat. De fapt...ea te-a schimbat.

Unele schimbări se produc natural, fără efort şi fără să ne dăm seama, altele sunt pariuri personale, iar unele, cele mai grele, sunt renunţări pe care nu le cerem, dar suntem nevoiţi să le facem.

Nimeni nu spune că schimbările sunt uşoare. Dar, ca să strălucească, orice diamant trebuie şlefuit. Schimbarea e de fapt evoluţie.

Cu drag,

D

Acest text scris de Diana Sorescu este protejat prin Copyright. Reproducerea integrală sau parţială, fără citarea sursei şi link către blog, reprezintă o încălcare a legislaţiei cu privire la protecţia proprietăţii intelectuale şi se pedepseşte penal sau civil în conformitate cu legile în vigoare.